Am deschis în sfârşit şi noua categorie: Mistere şi Supernatural, după mult timp în care ne-am gândit la ce am putea aduce original (dupa cum se ştie sunt multe site-uri care se ocupă de fenomene paranormale, unele de-a dreptul penibile, inventate sau fara un fundament credibil) sau ce ar putea atrage mai mult: Fantome, Semne de moarte, locruri stranii, stări paranormale sau întâmplări. Şi ştiu că acesta este un subiect delicat care ridica semne de întrebare şi genele spre cer ale ştiinţei, dar încercăm să surprindem nişte fenomene care cel puţin pe noi ne atrag, care ni se par atât misterioase cât şi supranaturale; pe care oamenii le-au interpretat de-a lungul timpului în fel şi chip şi pe care vom încerca să le explicam sau măcar să le gasim fundamentul, cauza primordială.
Şi pentru a rupe din ţâţâni uşile blogului şi pe cele ale tărâmurilor mistice, vom începe cu un subiect care pe mine, unu’, m-a fascinat de ani de zile: Moartea !
Puteţi spune acum că nu sunt zdravăn la cap sau că sunt satanist :))) Nu şi nu, din contră. Am fost mereu fascinat de lucrurile inexplicabile, de legendele care nu pot fi definite de către ştiinţă sau religie. Iar funerariile mi-au atras atenţia încă din copilarie. Nu vreau să înţelegeţi greşit, nu mă fascineaza omul întins pe masă, care a murit din nu ştiu ce cauză, etc. Am avut mereu o stare de frică pentru persoanele decedate, mi se părea, la un moment dat al vietii, că se vor ridica din cosciug şi mă vor judeca pe mine, cel care le calcă pragul. Îmi era frică să-i privesc şi nu puteam înţelege de ce. Dar toate aceste sentimente de angoasă am reuşit cumva să mi le reprim tocmai în momentul în care m-am apucat de studiat fenomenele inexplicabile din jurul funerariilor. Pentru că, de ce să nu recunosc, mi-a trebuit multă cercetare de teren pentru a putea ajunge la nişte concluzii pe care să pot să vi le expun aici cu mare drag. Iar aceste întâmplări cu siguranţă vor ridica o serie de întrebari şi pot incita pe oricine intră pe blogul nostru (sau cel puţin aşa cred eu).
Spuneam de frica mea şi argumentam de ce ma fascinează această latură misterioasă. Însă, pe oricine vei întreba, care a fost la o înmormântare sau caruia i-a decedat cineva, dacă a avut parte de nişte minute un pic diferite de normalitate sau a văzut anumite acte ciudate, îţi va răspunde afirmativ, dereglându-ţi un pic starea de spirit; Fie că este înainte de moarte sau în timpul priveghiului sau a perioadei de 6 săptămâni; fie că e vorba de un semn pe patul de moarte sau o vedenie în camera unde a stat repauzatul, fie un vis sau o imagine care îţi apare în prim plan ori un lucru ce a căpătat o alta formă (le voi detalia), toate acestea sunt, aparent, fenomene normale la o înmormântare. O să spuneţi: cum să fie dom’ne lucruri normale, mie îmi tremură icoana pe pereţi şi tu zici că e normal ?Haideţi să intrăm împreună în tărâmul semnelor de moarte (care sincer o să mănânce câteva pagini bune din Mistere şi Supranatural; sper să nu vă plictisiţi în schimb 🙂 ), să vedem de ce acestea sunt oarecum “normale” şi de ce oamenii ar trebui să înţeleagă adevărata lor menire.
Majoritatea oamenilor a trecut prin experienţe cât de cât bizare în momentul în care au îngropat o persoană dragă. De la sentimente de sfâşiere sufletească, până la anumite semne pe care antropologii le-au numit “de moarte”, semne prevestitoare de moarte; de la aparţii fantomatice, pâna la oprirea ceasului în loc…
Bine aţi venit în Mistere şi Supernatural !
(pozele realizate de Vlad Irimia in Franta la catacombe)
Dorian Dron
Dacă doriți să revizitați BlogulLor în căutare de noi articole, dați-ne un Like pe pagina noastră de Facebook.
M=am speriat de scartaitul usii la 2 noaptea când ceream sa mor. M-am trezit, ca-n dimineata cu fierbatorul de cafea, am simtit o scarba puternica.