Statuie de bronz din Timişoara ce redă manipularea mediatică. Omul e captiv în faţa televizorului. Foto: Dorian Dron
Am vrut să nu mă implic şi să nu scriu acest articol. Am vrut să stau cât mai departe de mizeria care s-a întâmplat şi se întâmplă de atâţia ani pe ecrane şi în spatele lor, dar sincer nu mai pot. Şi nu pentru că acum aş fi găsit un motiv pentru care să scriu rândurile ce urmează, ci pentru că indiferenţa şi nepăsarea sunt regulile de bază ale unui român spălat pe creier.
Păi cum să nu fiu revoltat, fraţilor?! Cum să tac ori să stau în spate când gunoiul ăsta de televiziune şi de media se spurcă cu câţiva firfirei şi focalizează ştirile după bunul plac? Cum să mai stau şi să adun atâta fiere în organe, redus la educaţia de bun simţ pe care am primit-o, fără să acţionez?! Oricum, şi tăcând şi făcând gestul ăsta tot la acelaşi rezultat voi ajunge şi tot la fel voi rămâne, o umbră. Ca voi, de altfel!
Dar o umbră care va spune ceea ce gândeşte, fără cenzură!
Păi cum mă, porcilor, să vă bateţi joc de această ţară şi de oamenii din ea, cum? Suntem în 2016 şi în Pucioasa, staţiune de interes naţional, una dintre cele mai apreciate localităţi de tratament cu sulf din ţară, loc pe unde regii şi-au vindecat reumatisemele şi bolile, oamenii îşi cară apa din fantânile nepotabile, pentru că barajul din care au băut zeci de ani este infestat cu bacterii. Oamenii de vârsta a doua şi a treia îşi cară apă cu bidoanele de 10 litri, bidoane pe care tot ei din salariul lor mizer şi le-au cumpărat pentru a-şi fierbe fasolea ori pentru a pune câteva zarzavaturi într-o oală şi voi staţi în faţa televizoarelor ascultând lături sau ieşiţi în stradă pentru antenele vieţii! Cum, mă, oameni ortodocşi, vă mai suportaţi?! Cum trăiţi în mocirla asta fără de sfârşit şi vă mulţumiţi cu minciuna şi manipularea? Chiar atât de murdari aţi devenit? Ieşiţi în stradă să daţi mâna cu Badea şi Gâdea şi oamenii din ţară îşi cară apa din fântâni, primind la robinete tone de clor?
Dragii mei, voi ăştia, vedete de carton, v-aţi întrebat vreodată cum este să vă treziţi dimineaţa cu mesajul pe uşa blocului că apa este infestată şi nu aveţi voie să o beţi, să spălaţi fructele, farfuriile sau să faceţi mâncare cu ea? V-aţi gândit vreodată cum este să vedeţi copilul plecând cu tatăl de dimineaţă pentru a căra 40 de litri de apă care conţine şi ea nitraţi, doar pentru a clăti legumele, pentru ca mai apoi acestea să fie spălate cu apă plată cumpărată dintr-un salariu minim pe economie. Spuneţi!!!! V-aţi gândit? Vă doare mutarea sediilor şi licenţe şi alte măgării. Vă mocirliţi în mediocritatea unui popor falit care stă gură cască în faţa ecranului şi iese în stradă pentru un scop pe care nici el nu îl cunoaşte? Vă etalaţi măştile de serafimi şi oameni mărinimoşi care ies pentru popor doar pentru a le mulţimi pentru anii de minciuni şi subjugări! Ruşine să vă fie, oameni fără raţiune!
V-aţi gândit vreodată, voi, ăştia care aţi ieşit în stradă la mitingul antenelor, cam cât câştigă un prezentator pe care voi îl aclamaţi? Păi salariul ăstora este cât salariul pe un an al unui muritor de rând din România. Eşti mulţumit acum?
Poză preluată de pe site-ul: www.romaniatv.net
Aş fi vrut să văd omenie din partea lor, măcar în ceasul al 12-lea. Înţeleg că banii din teledon pentru Colectiv s-au evaporat şi ei nu au ajuns la familiile îndurerate. Înţeleg că dintr-o tragedie naţională ei şi-au făcut averi, dar nu înţeleg cum pot fi atât de ipocriţi.
Aş fi vrut să îi văd in Pucioasa cu câte un bax de apă în mână cu tot cu microfonul ăla albastru cu sigla albă. Aş fi vrut să îi văd cu camerele agitându-se prin faţa bătrânilor şi făcând cel mai şmecher reportaj ever, dar aş fi apreciat gestul de a fi lăsat măcar o sticlă cu apă oamenilor nevoiaşi.
Bă, cretinilor, în 2016 într-un oraş de 16000 de locuitori împreună cu alte 6 localităţi, apa este infectată!!! Asta înseamnă că spitalul nu are apă potabilă pentru a-şi îngiji pacienţii şi pentru a le oferi o mâncare sănătoasă, şcolile nu sunt branşate la o sursă alternativă, nici azilul, grădiniţele sau oamenii. Cum poţi să îi spui unui copil de grădiniţă că apa de la baie nu e bună pentru a o bea? Cum, când ăştia mici fac întotdeauna ceea ce le este interzis? Cum pot eu să îi spun bunicii mele să se ducă la 4 kilometri să îşi ia un bidon cu apă contaminată dintr-un puţ sau izvor improvizat şi ăla pentru a face o ciorbă?
Mi-e scârbă de tot, mi-e scârbă când mă gândesc că acum, după atâţia ani în care oamenii tot din baraj au băut, cu aceleaşi bacterii şi fecale deversate din Glod de la preacultivaţii nostri concetăţeni şi de la deversările din fabrici, soluţii nu s-au găsit. Toţi s-au spălat pe mâini cu banii europeni şi au construit ţevi din munţi, pe care apoi nu le-au racordat la vreo conductă şi le-au lăsat în paragină la voia pietrelor căzute din munţi. Impertinenţa ucide, oameni buni şi neglijenţa voastră e crasă. Suntem un popor de oameni resemnaţi care primesc cisterna cu apă de la judeţeană, care mai apoi nu mai e plătită, că de, de unde bani de motorină şi care ne poziţionăm în faţa televizorului căutând în catod mântuirea promisă. Lăsă-i să se chinuie, nu sunt ei de vină?
Aşa am ajuns! Am ajuns să ne rugăm la divinitate pentru o cisternă cu apă de la consiliul judeţean, cisternă care, atenţie, venea clandestin prin cartiere să le dea oamenilor apă de băut, pentru că nu avea aprobare. Care mai apoi şi-a oprit rendez-vous-ul cu ceţătenii în urma unor mici neînţelegeri cu conducerea. Dap, au fost câteva zile în care s-a dat apă îmbuteliată pe listă. Şi a fost bine. Dar apoi, gata, păi cât bine să mai facem? A mers pomana atâta timp cât presa a mişunat prin micul orăşel. După, Dumnezeu cu mila! Mă, voi vă daţi vreun pic seama de toată mascarada asta? Vă daţi seama că suntem nişte pioni care stăm în case şi aşteaptăm ca cineva să facă ceva pentru noi?
Poză preluată de pe site-ul:www.mditv.ro
Dar până când? Până când atâta suferinţă?! Voi vă gândiţi la oamenii ăştia care suferă?
Am venit din Braşov după mult timp în Pucioasa şi nu am găsit decât dezamăgire, frustrare, tristeţe, durere şi un urlet mut, lăsat la dospit prin gâtlejuri înfundate. Am văzut-o pe bunica mea aşteptând de la ai mei un bidon cu apă pentru că sănătatea nu îi permite să poată căra. L-am văzut pe tatăl meu operat de 3 ori pe coloană cărând câte 20 de litri de apă zilnic pentru a clăti, atenţie, pentru a clăti zarzavaturile pentru ca apoi să le spele complet cu apă plată cumpărată din magazin. Păi, cât să mai suport chestia asta? Şi parcă văd că factura la apă o să vină umflată pentru clorul băgat pe ţeavă ori pentru transportul sistat al cisternelor.
Şi voi staţi în faţa televizoarelor sau ieşiţi la protest pentru un trust de pseudopresă, cu oameni care nu vă vor decât răul, care vă spală creierul în fiecare zi cu bălegar şi noncultură. Vă dau ăştia vreun strop de apă potabilă? Vă trag ăştia ţeavă din munţi? Vine vreunul să vă întrebe în treacăt daca vă e bine? NUUUUU! Pentru că voi sunteţi un număr care contează în cifrele lor dar la votare.
Asta e lumea în care trăim! Şi e o lume a promisiunilor deşarte. Intuiţia îmi spune că peste câteva luni, la noile alegeri electorale, apa din baraj va fi bună şi microbii vor fi ca şi dispăruţi peste noapte de o minune nuanţată în funcţie de culorile partidului. Luaţi de beţi că noi am curăţat-o cu promisiunea divină! Nimic nu se va rezolva pentru că nimeni nu are interes pentru acest lucru. Păi de ce să nu radem câţiva oameni, să nu le oferim câteva bacterii pe pâine, că şi-aşa au fost prea multe de-a lungul anilor. Ce, câteva în plus strică? Mai mărim şi doza de cloruri şi rezolvăm problema pentru tot ficatul pentru următorii câţiva ani. Apoi… Nu o să mai conteze.
Mi-aş fi dorit să fi câştigat mai mulţi bani şi să mă fi dus cu câte un bidon de apă din proprie iniţiativă la bătrânii care aveau şi au nevoie. Le-aş fi luat telecomanda din mână şi le-aş fi închis televizorul. Le-aş fi mângâiat frunţile şi i-aş fi ascultat. Apoi ar fi adormit cu un zâmbet mic în colţul buzelor, mulţumiţi cu simplul fapt că şi astăzi ar fi avut o cană cu apă la capul patului. Dar nu sunt nici parlamentar, nici ofiţer, nici om sus pus. Sunt doar un cetăţean care plăteşte impozite peste impozite şi care primeşte în loc dezamăgire.
Mi-e scârbă!