Şi pentru că în curând vom deschide şi secţiunea Supernatural, m-am gândit să încep de aici cu câteva elemente introductive, care pe mine m-au surprins într-un film artistic (şi pe care le voi dezvolta într-un alt articol în detaliu).

La recomandarea lu’ Alex am căutat îndelung după un film care să ridice nişte semne de întrebare pentru oricine îl vede. Şi am găsit sau mai degraba ea a găsit, ca ea îl văzuse deja 🙂

Şi nu vorbim despre un film cu “greutate”, care să abunde în efecte vizuale deosebite, în cadre elaborate sau schimbări de prim-plan. Tot ce observam este o casă în care se adună nişte prieteni, toţi specialişti în diferite domenii: biologie, arheologie; religie, artă etc. şi care desfac o sticlă de Johnnie Walker Green în cinstea lui, un alt profesor eminent, cu doctorate la activ. Persoanjul principal se hotărăşte dupa 10 ani de muncă asiduă să plece, să abandoneze tot ceea ce a acumulat şi să caute spaţii noi de dezvoltare. Aparent nu e ceva neobişnuit, poate fiecare din noi are nevoie la un moment dat să-şi schimbe locul de muncă sau statutul.

La începutul filmului totul se focusează pe glume, pe un spriţ şi pe mici şicane între oamenii de ştiinţă. Adevarata provocare pentru toţi însă începe în momentul în care universitarul este întrebat de colegi care este motivul pentru care pleacă, de ce lasă totul în urmă, bani, casă, maşină, liniştea creată şi prietenii. Întrebarea schimbă totul, aducand in extremis în discuţie istoria umanitatii în 14 000 de ani, văzuta, trăită retrăită şi reinterpretată de un homo sapien  superior.

Cum e posibil să nu fie doar informaţie livrescă gândesc prietenii lui ? Şi de ce nu ar fi, la urma urmei ? Momentele istorice se potrivesc, sunt cu mult mai detaliate decât în cărţi, acest personaj misterios nu îmbătrâneşte, are un souvenir suspect ce are forma de armă şi care era folosit ca protecţie în epoca pietrei, ce poate fi mai explicit de atât.

Ori avem de-a face cu o poveste, cu un story bine pus la punct pentru o viitoare carte, ori istoriile sunt adevărate ?

Iar a sta faţă în faţă cu un om ce arată de 35 de ani, care pretinde că are o istorie în spate de „câţiva ani” reprezintă o ciudăţenie dar şi o intrigă, chiar şi pentru cel mai logic om din lume, mai ales pentru cei de faţă. Chiar dacă unii îl consideră nebun ori îi cheamă un psiholog, fără să creadă iota din ce spune, niciunul nu pleacă acasă (chiar dacă sunt vădit afectaţi de turnura lucrurilor), aşteptând finalul acestei “şarade” cum o numesc ei.

Cam ăsta ar fi cadrul filmului, însă esenţa face totul. Citisem cu mult înainte despre o posibila “nemoarte” a Mântuitorului pe cruce, dar nu îi dădusem prea multă atenţie. Având acest background religios, coordonat mereu de doctrină sau în pas cu ea şi cu credinţele ei, nu m-am oprit foarte atent asupra studiului. Cum a exprimat ştiinta: moartea şi învierea ? Simplu: Entitatea, omul Iisus răstignit pe cruce şi-a pierdut conştiinţa şi şi-a redus voit sau involuntar functiile vitale la 0 (cum a fost la protv mentalistu lu’ peste prajit de şi-a oprit funcţiile vitale), iar în momentul în care a fost pus în mormant, s-a trezit şi a încercat să plece fără să fie văzut. Această idee apare şi în film, una dintre multele, dar bineînţeles cea controversată.

Este exprimata ideea că Iisus, Fiul Omului este de fapt un precursor al lui Budha, de la care ar fi învatat întreaga filosofie de a face bine aproapelui, de salvare şi Mântuire, de o singură zeitate în care indivizii să creada, care îi poate salva şi care se jertfeste pentru ei.

Este o ipoteza contradictorie şi bineînţeles combatută de Bisericile lumii: fie ea Ortodoxă, fie Catolică (pe celelalte nu le consider biserici, poate doar cu o mică rezervă). Ar însemna dărâmarea tuturor miturilor sacre ce stau la baza Noului Testament, a Cărţii sau a Cărţilor Sfinte. Dar, chiar şi aşa, este o ipoteză la care omul ar trebui să mediteze sau, mă gândesc, ar trebui să reflecteze. Nu să creadă în ea, ci doar să îşi pună întrebarea: dacă ar fi fost aşa, cum vom fi noi în viitor ? Ordinea mondiala s-ar prabuşi şi un HAOS ar fi cheia de salvare în locul mantuirii ?

Aşa, am putea să punem cele 2 informaţii în balanţă, să le cântărim şi, cu siguranţa, tot nu am găsi un răspuns. Poate să înclinăm talerul mai mult spre sacralitate, tocmai datorită background-ului nostru cultural de care vă spuneam. Asta nu înseamnă totuşi că ar trebui să avem ochelari de cal şi urechi de muscă.

Şi cum ar fi să credem că minunile lui Iisus au fost, de fapt, nişte invenţii ale oamenilor sau nişte leacuri care au facut bine ?

Este doar o ipoteză, nu este blasfemie (tocmai pentru că nu ştim ce s-a întâmplat acolo) !

Şi eu sunt credincios şi cred în mare în cuvintele ce sunt scrise în cărţile sfinte, dar ca un atropolog caut, sau mai bine spus încerc să înţeleg şi alte punct de vedere care pun la antipod religia creştină. Din tot filmul aceasta informatia mie, unuia, mi-a ridicat semne de intrebare. Bineînţeles că toţi sau marea majoritate se va identifica cu femeia credincioasă din acea casă, ceea ce nu e rău deloc. E doar, cum spuneam, ceea ce credincioşii au făcut după anul 315 d.Hr, când Constantin a eliberat creştinismul de sub caverne şi Nero nu i-a mai putut persecuta, adică să impună religia, fară prea multe cercetări, să creadă totul ! Crede şi nu cerceta !

În 2013 crezi, dar mai şi cercetezi încercand să-ţi explici anumite lucruri. De aceea există Religia ca atare şi Ştiinta ca materie individuală, independentă.

Şi toate aceste lucruri fascinante sunt puse într-un film artistic, ce are forma unui chef între prieteni. Nu este un film document sau un documentar, cu toate că are şi latura asta, este mai degrabă un film sau o idee care prinde foarte bine. Micile amanunte confera unicitate acestui film.

Nu sunt discuţii din care să te ia somnul în secunda doi, cum se poate întelege din această recenzie. E un film din care ne punem întrebari şi nu murim împăcaţi.

Dorian Dron

Dacă doriți să revizitați BlogulLor în căutare de noi articole, dați-ne un Like pe pagina noastră de Facebook.

Sursă foto: afis film şi video: youtube.