Lumea este nedreaptă… dar trebuie să fie așa? Asta mă întrebam când am dat peste piesa celor de la Subcarpați numită Câtă Nedreptate. Țin să vă spun că rar mi se mai întâmplă să dau peste o piesă care să îmi facă pielea găinii, și nu doar o dată ci în repetate ori. Ei, chiar asta s-a întâmplat când ascultam cel mai recent album al “Subcarpaților”, Satele Unite ale Balcanilor.
Titlul reprezintă un joc de cuvinte inteligent, cu aluzie la Statele Unite ale Americii, un apropo la faptul că ne-ar fi mai bine uniți dar și o iscusită descriere a albumului. Spun asta deoarece în acest album, exact în stilul deja consacrat, întâlnim componenta folclorică. Poate în albumul acesta mai mult decât în celelalte. Mie îmi pare chiar o maturizare mult așteptată a grupului. Un lucru pe care îl așteptam cumva fără să fiu conștient de asta. Simt că în ultimul lor album, ritmurile tradiționale românești date de flaut, acordeon etc, au fost îmbinate cu bun gust și respect cu beat-urile dubstep și trip-hop contemporane.
Cu acest album cei de la Subcarpați își propun dărâmarea granițelor de orice fel dar în special cele ce țin de cultură, de mentalitate. Plusează în acest sens prin oferirea albumului gratuit pe siteul lor. Vă încurajez să îl descărcați.
După cum vă spunea și la început, lumea este nedreaptă, asta o știm cu toții. Însă un minuscul procentaj dintre noi încearcă în mod activ să facă ceva în legatură cu asta. Cei de la Subcarpați fac, cu acest album, parte din acel mic procentaj. Piesa Câtă Nedreptate este o trezire la realitate, se vrea o chemare la acțiune. Acțiune împotriva celor care se cred mai presus decât cei de jos, mai buni decât cei pricăjiți…”cine sunt ei să ne judece“.
Acei ei la care se referă sunt cei de la putere, acei ei care strâmbă din nas și înjură și scuipă când trec pe lângă țigani, pe lângă copiii ce întind mâna pe stradă. Lumea este nedreaptă, și asta doar pentru că noi o permitem. Pentru că noi permitem să existe acei ei…”cine sunt ei să ne judece“.
Ce îmi place este că această piesă nu este o chemare la acțiune de tip punk, anarhie, fuck the man type of thing. Nu! Aici avem o minuțioasă și precisă analiză a societății în care trăim, o societate curentă în care Franței i se părea o idee bună interzicerea purtării vălului islamic (fashion police). O societate în care lumea trece pe cealălalt trotuar când vede un grup de rromi…“Dacă eşti ţigan sau arab, toate-n capul tău se sparg, strigă/Cine sunt ei să ne judece?”
Piesa este o chemare la acțiune născută din frustrare. Cu nodul în gât și tristețe spune “Şi-ajungi să faci piese că poate… poate“. Poate poate se va schimba ceva, poate poate cineva va avea aceiași frustrare, aceiași stare de neputință. Însă eu simt și o urmă de speranță în spatele acelor poate poate. O urmă de speranță că împreună putem face lumea mai puțin nedreaptă, aș îndrăzni chiar să spun, mai bună.
Mai jos am pus câteva link-uri către cazuri ce consider că necesită o mică atenție din partea fiecăruia. Fiecare cum își permite, vă încurajez să donați, donați-vă atenția, donați-vă o bucată din timp. Doar împreună putem face lumea mai puțin nedreaptă, prin acțiune o putem face mai bună.
În concluzie aș dori să mulțumesc. Vă mulțumesc vouă că ați avut răbdare să citiți această postare și sper că ați făcut-o cu piesa Câtă Nedreptate pusă pe Youtube în loop, așa cum am făcut eu scriind aceste rânduri. Vă mulțumesc vouă celor care veți intra pe linkurile de mai sus și nu în ultimul rând vă mulțumesc Subcarpați pentru muzica pe care o faceți, pentru acest album și mai ales pentru această piesă. Big Up!
sursa foto 1: hiphoplive.ro
