Din întuneric, Românie, pe tine, te strig!

Cum şi anul acesta, la fel ca cel precedent, a început sub stigmatul unor aberaţii guvernamentale şi cum oamenii s-au adunat din toată ţara pentru a ieşi în stradă, am rămas profund surprins de atitudinea formaţiilor rock în raport cu nemulţumirile noastre.

Dacă după momentul #Colectiv, Phoenix a scos noua variantă, adăugită şi reorchestrată, a piesei Fie să Renască şi Trooper a îndreptat degetul spre clasa politică cu Corupţia ucide, în 2018, în prima luna a unui an în care dezvoltarea şi mintea umană ar fi trebuit să fie deschise către noutatea tehnologică, infrastructurală sau, de ce nu, culturală, dar care îşi întorc privirea către perioada de lapte şi miere, Cargo a lansat propriul manifest: Românie, te strig!

Sincer, de când am vazut anunţul pe Facebook, am aşteptat ziua lansării piesei. Cumva, pe lângă tema sugerată atât de componeţii trupei, în teasere, cât şi de titlu, am căutat să mă încarc cu acea stare pozitivă de fan ce-şi aşteaptă cadoul muzical. Cargo a fost formaţia adolescenţei mele, perioadă în care căştile îmi urlau în timpane Ziua Vrăjitoarelor şi Anarhia sau mă potoleau cu Aproape de voi, însă trendul descendent al ultimilor ani m-a îndepărtat puţin de fenomenul trupei bănăţene. Nu contest calitatea compoziţiei melodice, dar versurile nu au fost la înălţimea aşteptărilor mele din ultima vreme. Până acum!

României, te strig! a intrat în instalaţie cu aceeaşi forţă cu care băieţii cântau în perioada de glorie, cu cohones, ca să fim politically correct. Rifurile mi-au supraîncălzit telefonul, ce reda pe repeat piesa la 5 jumătate dimineaţa. Nu de alta, dar experienţa care te încearcă după audiţie este una de mutat munţii din loc, tocmai bună pentru un început de zi şi, de ce nu, pentru tot parcursul ei.

Pentru că Românie, te strig! este vocea din spatele minţii noastre, una care trebuie să se facă auzită. Suntem români şi patria în care ne-am născut se umple de fecale. Oamenii părăsesc ţara, alţii rămân pe salarii mizere, bătrânii sunt spălaţi pe creier cu majorări de 1 leu la pensii şi tinerii se chinuie să-şi plătească creditele. Asta nu e România mea, cea în care şira spinării, vorba lui Covaci, ar fi trebuit să ne definească. Ne-au vândut pe câteva monede. Suferim şi vom continua s-o facem, de-acum înainte, generaţii în şir.

Sursă video: Youtube: Cargo

De curând văzusem un videoclip cu un fermier pe care comunitatea îl luase drept nebun că plantase seminţe într-un loc devastat de incendii, dar care reuşise prin ambiţia lui să salveze zona Gendol de la indundaţii şi de lipsa hranei. Aşa că, m-am întrebat, cum poate un singur om să salveze un spaţiu şi să fie în ajutorul celorlalţi oameni, fără a avea pretenţia măcar a unui pahar de apă şi noi vindem pădurile străinilor? Nimic nu mai este sănătos în ţara asta.

Dar nu cu politică vreau să murdăresc rândurile astea, ci vreau să ne întoarcem la Cargo.

Cum spuneam, piesa este un manifest şi caută să provoace patriotismul din noi. A tăcea înseamnă a ne pune noi cătuşele şi a merge în şir către o zonă gri, în loc să le punem altora.

Haideţi să ridicăm steagul, în picioare şi să strigăm cu voce tare: Românie, pe tine, te strig! Tricolorul ne este legământ pe acest pământ, haideţi să nu îl mânjim cu corupţi. Haideţi să luăm atitudine şi să limpezim apele. Prea multe legi aberante, prea mult dezinteres. Noi nu contăm deloc?

În Românie, te strig! Cargo a găsit formula perfectă pentru a declanşa mecanismul din noi. După ce asculţi piesa inevitabil îţi strângi pumnii şi vrei să ieşi din casă pentru a face dreptate. Ar trebui ca în Piaţa Revoluţiei piesele de mai sus să fie ascultate. Aşa ar mişca lipsa încrederii din noi şi în noi.

Suntem poporul care şi-a împuşcat dictatorul şi lor nu le e frică de judecată. A face puşcărie în 2018 este un nou ţel. Nu mai există frică, responsabilitate, judecată. Nimic nu îi poate opri pe hoţi să acţioneze. În pârnaie se simt ca într-o vacanţă prelungită, cu mâncărică la botişor, cu tv şi smartphone la cap. Au timp să scrie şi să mai şi apară în public cu aberaţiile lor. Şi o editură ca RAO să se înjosească la câţiva firfirei să le mai şi deschidă porţile. Ruşine! Dar, uite că vin băieţii cu plete să ne trezească.

Pentru a vorbi şi despre compoziţie, Cargo şi-a reîmprospătat sound-ul. Au căutat forma care să-i readucă în prima linie. Aşa sună rockul nostru, al celor care am crescut cu muzica lor. Asta e spiritul găştilor pe motoare, niciodată să nu dea înapoi de la ţelul tău şi de la a-i ajuta pe alţii. Şi dacă ei au căutat să-şi exprime patriotismul într-o piesă în care chitarele sună mai clar, mai bine poziţionate într-o compoziţie legată, ce pune în mişcare atât mintea, cât şi corpul, ar trebui să ni-l exprimăm şi noi cum putem, fără a tăcea! Este libertatea noastră de a crede ca lucrurile se pot schimba prin noi şi cu noi, nu prin alte soluţii de compromis. Că termenul de libertatea la nivel micro şi macro nu există şi este o iluzie, de acest lucru suntem conştienţi şi dezbaterea ar fi prea amplă. Însă, până la urmă este dreptul nostru de a crede.

Până la schimbarea de care vorbeam mai sus, nu ne rămâne decât să ascultăm Românie, te strig! poate doar aşa ne facem curaj să ieşim din case. Putem să mutăm munţii din loc, cu tot «clişeismul» (formă inexistentă de la substantivul clişeu, creată cu scop melopoetic, a se vedea melopoeia) de rigoare! Să fim tari ca munţii, cum şi Trooper se luptă de ani de zile să ne convingă!

Vreau ca peste ani, ascultând piesa Românie, te strig!, să-mi amintesc că în 2018, când ea a apărut, a creat o mişcare care a schimbat ceva în oameni. Vreau să-mi amintesc că am contribuit şi eu la un viitor mai bun pentru copiii mei, pentru părinţii şi prietenii mei. Românie, trezeşte-te! devine din luna ianuarie Românie, te strig!

Chapeau Cargo, m-aţi învăţat că o pauză de meditaţie şi compoziţie e mai bună decât piese la kil’, că sunteţi şi veţi rămâne o forţă în rock-ul românesc şi că manifestul vostru trebuie să fie resimţit şi în piepturile noastre!

Audiţie întinsă!