(O istorie a copilului timid scăpat în lume)

Articolul este preluat de pe site-ul Hanul lui Papuc

De câteva luni mi-am planificat scrierea unui articol despre Coma şi despre muzica lor, dar ideile ţopăiau în creier fără o formă coerentă. Mi se păreau simpliste pentru descrierea unui fenomen de înaltă calitate. Astăzi, în schimb, m-am decis să scot totul din mine şi să îl aşez într-o ordine aleatorie. Este o obsesie care se strânge în spatele frunţii şi vrea să iasă la lumină.

De câteva luni mi-am planificat scrierea unui articol despre Coma şi despre muzica lor, dar ideile ţopăiau în creier fără o formă coerentă. Mi se păreau simpliste pentru descrierea unui fenomen de înaltă calitate. Astăzi, în schimb, m-am decis să scot totul din mine şi să îl aşez într-o ordine aleatorie. Este o obsesie care se strânge în spatele frunţii şi vrea să iasă la lumină.

Coma este trupa copilului ce iese în lume temându-se de ea, este formaţia oamenilor decăzuţi care vor să ridice într-o ordine blamată de cei din jur.

Obsesia minţii mele începe cu 3 piese manifest: Un semn, Chip şi Document. (a nu se înţelege că le exclud pe celelate: Coboară-mă în Rai, Cântă-mi povestea etc. M-am oprit cu precădere la acestea). Voi vorbi foarte puţin despre primele două, încercând o istorisire a imaginarului, pentru că în temă vreau să aduc piesa cea nouă: Document.

Despre Un semn voi spune doar atât: „Pentru nimeni soarele nu stă cât vrem…”, găsind în noi valenţe ale posesiei, sentimentelor perisabile şi deciziilor ce vin în contratimp cu visele. Este arta de a-ţi spulbera iluziile, este visul de care nu ar trebui să fugim, dar pe care îl pierdem.

Pentru că acel soare, acel confort pe care ţi l-ai creat după ce ai recuperat un timp de rătăciri, apune. Este starea regretului, a dezamăgirii de lume şi a unei iubiri ce devine obiect abandonat. «Poate uiţi să nu tresari…Poate uiţi să nu apari.. (…)Dar ce-ai vrea s-auzi, Ce-ai vrea şi eu nu spun….? (…)Ce-ai vrea să fim, Ce-ai vrea şi eu nu sunt…? Poate chiar nu-i vis din care să nu ne trezim… Poate nu-I nici vis de care….să fugim…» Lumea din lume se rupe! Oare mecanismele originare sau dezvolatate pe parcurs mai functionează şi după deziluzii?

Chip m-a obsedat, m-a urcat din cădere, mi-a luat visul şi l-a ridicat până la «lunile ce nu plâng». Mi-a scos nebunul de sub pat şi mi l-a orientat spre realitate. A lăsat copilul din mine să zburde, aşa timid cum e el, l-a scos din faşă şi mi l-a învârtit în lumea ce nu este ceea ce pare. Ne strivim de feţe, oameni, măşti şi nu reuşim să ne revedem. Nonconformismul este o piedică pentru o societate redusă la stadiul de primate manipulate.

Şi am ajuns la apogeu, la Document, manifestul suferinţei. Am urmărit zilnic canalul de YouTube al formaţiei, căutând ideea din spatele acestui document pe care l-au lansat, dar teaser-ul nu-mi oferea decât iluzia. De câteva zile mă simt scos din mine şi din minte. Mă simt un om supus fenomenului de depersonalizare, de reducţie la tiparele societăţile de consum, o marionetă în care se înfig sentimentele furtunii ce sunt batjocorite de gândurile programate. Document este povestea iubirii ieşite din graniţele romanelor, vieţii, telenovelelor de doi bani, ieşite din dulcegării, din limbaje prefabricate şi din lumea ce caută standardizarea.

Coma ne-a adus în cele mai ascunse locuri ale minţii noastre, ne-a facut să iubim cum nu am făcut-o vreodată, să ne aruncăm barierele şi lăsăm totul pe bune, totul viu, real, adevărat. Să nu ne mai ascundem! Şi când totul va ieşi din tine, când în sfârşit ai descoperit calea de a arăta ceea ce ai mai bun în tine, va veni ea ce va căuta reductio ad absurdum, ea care va cerşi tot mai mult în fiecare zi, mai mult decât vei putea vreodată oferi. Vine ea ce caută să-ţi reducă proiecţiile, stările. În minte crezi că este unica poveste ce contează, că ea va fi cea care te va lăsa să-ţi arăţi lumea din tine, lumea ruptă din tipare. Te înşeli la proiecţiile iubirii voastre, la cum va aprecia furtuna din tine, la cum va interpreta ce gândeşti şi simţi, dar corăbiile se vor scufunda, rând pe rând, în malurile societăţii. Ea nu are nevoie de forma ta, de garda lăsată jos, de identitatea ta, ci va dori să vii CU UN ALT GÂND pe care să-l exprimi de dragul lumii. O piesă care te aruncă în cele mai ciudate stări, un instrumental ce sapă în mintea ta cu fiecare acord. Numai nebunii scapă dacă îşi păstrează identitatea, dacă refuză semnalele lumii standardizate. Dar: «Pe-aici merg. Aici stau. Atât nu-i restul lumii…» este regula de bază!

Oricâte sacrificii ai face, oricât ai lăsa din tine, tiparul va funcţiona şi te va subjuga dacă îl vei lăsa. Ascultaţi Document şi urmăriţi videoclipul, încă o palmă adusă industriei de consum din România. Sincer, aş lua media şi aş baga-o într-o cameră izolată! Aş închide luminile şi aş pune pe repeat videoclipul, până când ar întelege că oamenii ăştia au schimbat ideea consumerismului. Ei produc cultură, luptă prin manifeste pe care majoritatea zbânţuiţilor nu le bagă în seamă. Ei nu au nici măcar un minim de înţelegere, ce le poţi pretinde!

Coma este un fenomen cultural! Nu mai pozaţi în imbecili strigând sus şi tare Salvaţi Cultura de la moarte, că ceea ce vreţi să salvaţi este de fapt o făcătură de prost gust. Cautaţi în toate palierele Artei. Luaţi-i pe ei şi vedeţi ce înseamnă munca: mesaj, idei, instrumental, vizual. Căutaţi pe YouTube cele 3 videoclipuri şi deschideţi larg ochii. Vedeţi dacă m-am înşelat. Artă în tot. Originalitate, dragii mei! Asta vă macină!!! Coma este unul din produsele originale ale ţării, nu bucile ce stau lipite de ecran cu silicoane la metru sau cancan vândut la kil’. Ei nu sunt mimetici. Si va freacă în creier prea mult!

Concluzia ar fi: Nu lăsaţi vocea lumii să vă distrugă visele! Fiţi voi înşivă şi găsiţi puterea de a trece peste societate! Din orice lucru rău, cum aţi văzut şi în videoclip – când tuburi cu ramificaţii negre cautau, din casă în casă, uniformizarea – trebuie să extrageţi dorinţa, gândurile ce sunt născute din plăsmuirile voastre, nu din cele manipulante.

Vă provoc, apropo de mesajul piesei Document, la un răspuns cât se poate de simplu, dar complicat în esenţă: Vă lăsaţi «inima furtunii» să fie supusă lumii sau furtuna este cea care caută să surprindă totul, lăsându-şi visele libere?

Sunt curios…

Dorian Dron

Fotografiile sunt capturi din videoclipuri, sursa YouTube sau sunt preluate de pe canalul oficial. Videoclipurile sunt preluate de pe canalul oficial de YouTube

Dacă doriți să revizitați BlogulLor în căutare de noi articole, dați-ne un Like pe pagina noastră de Facebook.