Se pare că începutul lui 2017 a mai deschis o dată, şi nu fără rost, graniţele Moldovei către a noastră industrie muzicală. Spun nu fără rost pentru că, inevitabil, inventivitatea compoziţională şi originalitatea versificaţiei de peste Prut compensează lipsa crasă de subiecte din mocirla autohtonă.

Pe BlogulLor am conchis că vom vorbi despre muzică bună, cu subiect, predicat şi cu linie melodică.

Nu mă voi abate de la preferinţele noastre, dar vreau să se înţeleagă de la început că prin urechile noastre nu va trece doar un singur gen. Şi asta pentru că mintea poate procesa miliarde de informaţii şi muzica este unul dintre factorii ce pot contribui la crearea imaginaţiei.

Ziele trecute YouTube-ul m-a pop-uit cu piesa The Motans şi Delia –Weekend şi i-am dat play din curiozitate. Pe lângă comercialul autohton ţin să vă atenţionez că Delia e muzician, buey nene. Ascultaţi-i doar notele Nunţii lu’ Phoenix pe clarinet sau colaborările cu Viţa de Vie. Dar nu despre ea vreau să vorbim. În peisaj au apărut The Motans, noua trupă basarabeană ce vine să înlăture praful de pe radio.

Sursa: YouTube

Buey, şi chiar acum, când scriu acest articol, le ascult piesele. Dacă am pus pe repeat Weekend, care sună binişor, atât cât să te facă să întorci capul de la rutina ta şi să spui: bă, frate, parcă aş mai asculta-o, e pentru că te prinde. Şi am mai ascultat-o. Am ascultat-o până când mesajul a umplut cu sens boxele. Pentru că versurile nu sunt: e soare, e cald, să plimbă fetili pe străzi, te văd te plac, mă-dezbrac, pac, pac. E o poveste de dragoste ce se prinde de lucruri simple, care te cuprinde şi care trece dincolo de real. Este o coborâre în infern pentru dobândirea ei. Şi oricât de banal ar suna versurile, imaginarul e conectat la drumul iniţitic al lui Dante spre lumină.

Şi aş merge şi mai departe la «Versus»,  «Ctrl+Alt+Delete» şi «Tu» ce m-au scos din starea mea normală şi m-au indus într-una de linişte irascibilă, o linişte depresivă, dar plăcută în esenţa ei. Să nu credeţi că sunt nişte băieţi firavi care o ard pe influenţe de Crambelis combinat pe alocuri cu Fără Zahăr, ca în Ctrl+Alt+Delete sau niţel cu Pavel Stratan ca în «42», dar îmi dau seama că vor avea succesul dorit. Şi nu numai pentru că Alex Cotoi, unul din creierele din spatele Carla’s Dreams, le produce şi scrie muzica, ci pentru că influenţele  sunt proaspete. Vocea iese din mulţime, chiar dacă de multe ori se poate confunda cu a mai celebrilor confraţi mascaţi ori cu a celor de la Fără Zahăr ca ritm şi inflexiuni vocale, dar The Motans vă asigur că vor avea un mesaj de transmis. Şi mesajul lor e poetic, plin de referinţe, unele culturale ca în Versus:

Mi-ai plăcut pentru că erai nice şi pentru că citeai:

Bucowski, Bradbury si Wilde

Pentru că nu te-ai speriat

De un tip ca mine plin de haos si avangard

Pentru că mi-ai părut un exemplar de blondă desteaptă,

Superdotată, extrastilată

Pentru că aveai caracter,

Mi s-a părut că vezi şi tu lumea altfel.

N-am ştiut că tu incluzi fercirea în cec, iarăşi am călcat pe bec,

Trebuia s-apăs pe stop, sau poate pe butonul rec.

Vara cu Jimi Hendrix, toamna cu Miles Davis

Sursa: YouTube

Interesantă este combinaţia între linia melodică şi interioritatea individului, pentru că, fără să ne ferim de cuvinte, The Motans caută să pună în melodii stările care, pe repeat, devin universale. Şi ce e cel mai important este că noi, ascultătorii, ne complacem în a fi controlaţi şi ghidaţi de fluiditatea pieselor. E ca un val care vine şi te loveşte în plin. Te vezi la mare, în interioritatea camerei, visând, trăind şi plângând. Băieţii au devenit o nouă voce lipsită de balast şi cuvinte fără noimă. Ansamblul pieselor este minimalist, dar atât de puternic în esenţă încât te face să te laşi purtat de ritmul lor. Stinge lumina şi conectează-ţi căştile. Lasă-te. Continuă să visezi.

The Motans este aici şi are grijă să ne dea peste bot cu mesaje fine, în timp ce noi vom da din cap pe ritmul lor.

Poate că nu vor avea longevitatea celor de la Carla’s Dreams, că oamenii se pot sătura de „tăiatul de vene” sau muzică de babardit, dar eu le ofer creditul pentru introducerea unui nou gen în peisaj: soul lounge cu influenţe pop.

Să-i lăsam să-şi cânte piesele. Până atunci, dă-i play! Iaca vin The Motans!

Sursa: YouTube