imagine preluată de pe www.flickr.com
Partea I – Societatea de consum.
Poziţia aceasta este a unui om cât de cât prins într-o pasiune ce le stă în gât generaţiilor lipsite de autodisciplină: Cititul. Şi nu sunt singurul care afirmă că trăim într-o societate a consumerismului dus la extrem, o societate care nu mai are răbdare şi vrea să devoreze tot ce iese în cale în dorinţa morbidă de a fi la modă în social media.
Ajungi să-ţi cumperi un telefon de ultimă generaţie şi mâine, nu peste o luna sau un an, vei vrea să ţi-l precomanzi pe celălalt care se anunţă de departe ca fiind mult mai bun decât cel achiziţionat. Şi aşa trăim din minciună în minciună, aruncând la tomberon produse de care ne-am plictisit sau care nu ne mai oferă plăcere.
Că asta îndeamnă de fapt societatea în care trăim: arta de a te plictisi pentru a cumpăra altceva care să încânte mai bine ochiul. Mă întreb de multe ori dacă una dintre companiile mari, gen Samsung sau Apple va da un comunicat de presă în care va spune că începând de maine nu va mai crea niciun gadget, ce se va întâmpla? Cred că lumea se va panica. Pentru că lumea nu mai conştientizează că este băgată într-un malaxor în care publicitatea contează, în care imaginea vorbeşte mai bine decât orice poveste.
Când vezi o reclamă cu un S7 care distinge obiectele pe timp de noapte, te ia ameţeala. Păi ce, eu sunt prost să nu mi-l iau? Cine pana mea vede noaptea fără lumină? Vrei şi tu cu orice preţ să cumperi chestia asta, după care te trezeşti ca mori ca prostu’ după ce îţi explodează la încărcare. Şi de ce se întâmplă lucrurile astea? Pentru că individul cere mai mult. Din ce în ce mai mult şi distruge din ce în ce mai mult. Companiile nu mai apucă să-şi perfecţioneze device-urile, nu mai apucă să le testeze aşa cum trebuie, pentru că nu mai au timp. Ei trebuie să conceapă şi să producă un produs care să fie mai bun decât precedentul.
Şi fără să supăr pe cineva, consumatorul este de fapt testerul pentru articolele vândute cu atâta aplomb de către marile companii. Tocmai pentru că timpii de verificare în ateliere s-au înjumătăţit. Cum să apară ceva proaspăt pe piaţă fără vreun risc, când concurenţa deja ţi-a băgat pe gât informaţii şi imagini cu produsul anului. Tre’ să tragi din toate resursele posibile şi imposibile să – ajungi din urmă pe cel ce deja şi-a adunat câteva zeci de mii de posibili cumpărători doar cu o imagine şi câteva caracteristici şi să vii cu o contra-ofertă. Produsul tău tre’ să aibă specificaţiile la fel de bune sau poate şi mai bune dacă te ţine buzunarul.
Şi de cele mai multe ori informaţiile sunt nişte minciuni care aduc consumatorul, ca pe un roboţel programat, în faţa magazinului. Şi apoi, dragii consumatori încep să sune pe la suporturile tehnice să se plângă de funcţia aia sau de celalaltă care nu merge, că procesorul e lent sau că au bug-uri? Păi cum să nu aibă dacă produsele nu mai apucă să fie testate cum trebuie? Sunt îndeplinite nişte condiţii relative de funcţionare? Perfect! Hip Hip ura, ne-am scos de-un nou produs. Da, cam aşa se rezumă societatea noastră.
Pentru alte idei de tipul ăsta consultaţi pagina asta.
Dorian Dron
Cred ca esti prea tanar pt asemenea pareri extreme si nefondate. Se citeste mult si bine si acum si chiar si in randul tinerilor, mai ales dupa valul de literatura ya. Cei pe care ii descrii tu, influentabilii pe partea comerciala sunt aceiasi care nu citeau nici cand nu exista internet sau chiar curent electric. Cititul nu a fost niciodata si nici nu trebuie sa fie pentru toata lumea. Altfel cum am mai distinge prostii de cei destepti? Si cum ar mai avea succea irina binder? Deci cred ca trebuie sa te indepartezi putin de problema, sa cauti niste statistici reale de vanzari de carte dupa care sa te calmezi putin. Nu.i asa rau cum pare , print is not dead, literatura clasica e in topul vanzarilor mereu.
Parerea mea va fi expusa in a doua parte. In prima parte nu exista vreo informatie in legatura cu literatura. Asa ca acest comentariu, daca se referea la titlu, mi se pare nejustificat. Multumesc oricum. In plus graba cu care acest comentariu a aparut fara a fi avut contextul in ansamblu, denota ceea ce societatea a devenit. Totul sa fie in viteza si totul sa fie spus acum, fara dubii! Nu am afirmat si nu voi afirma ca literatura clasica este de aruncat, ca ea nu reprezinta o valoare sau ca nu va mai fi citita. In plus, in titlu nu scrie ca literatura clasica nu va mai fi citita! E doar o nuanta care nu merita a fi neglijata! Acesta este primul si ultimul comentariu pe care il voi oferi.
Nu urmaresc sa fac polemica pe articolase insa prima ta fraza mi se pare de-a dreptul jignitoare. Adica incerc sa imi dau seama care sunt acele generatii fara autodisciplina carora cititul le-ar putea sta in gat? Ma ia cu palpitatii doar cand o recitesc caci imi pare foarte, dar foarte condescendenta si nu cred ca are la baza ei informatii de ansamblu ci doar o parere personala formata, cel mai probabil, in urma unor intalniri nefericite. Recunosc, de aici am luat foc si am citit doar in diagonala intreg articolul, sper insa ca ai facut research si pe durata de testare a gadgeturilor, eu una partea asta o iau de buna caci nu cunosc domeniul. Sa zicem ca aici ai avea dreptate. Cum ziceam, am lasat primul comment pentru ca nu pot fi de acord ca ar exista generatii carora cititul le sta in gat. Ori ca orice tip de carte ar avea de suferit in timpurile moderne. Nu cred minciuna ca in alte timpuri se citea mai mult sau mai bine. Am dat click pe articol sperand sa gasesc argumente asa ca o sa citesc si partea a doua, sa vedem, poate ai dreptate.