Arta de a trage în oameni.

Arta de a trage în oameni.

Articol preluat de pe site-ul: Hanul lui Papuc

Am citit zilele trecute articolul Petronelei Rotar despre marele Andrei Pleşu (a se vedea articolul aici). Nu am nimic cu dumnealui şi nici cu oamenii de nivelul dumnealui, lipiţi pe sticlă la fiecare tăiere de moţ cultural, dar am o mare problemă cu îngâmfarea publică, cu arborarea statutului de nemuritori sau zei la care plebea e obligată să se închine şi să le şteargă pantofii cu lac.

Hai să o spun pe aia dreaptă şi aş vrea să reţineţi: nu mă voi închina vreodată la idoli, nu voi pupa moaştele creierelor din care, spre norocul nostru, mai ies câteva cuvinte cu tâlc, nu voi tremura când voi da nas în nas cu vreo vedetă şi nu voi pupa flegma pe care au aruncat-o pe stradă. Şi ştiţi de ce? Pentru că sunt oameni. Da, sunt intelectuali, sunt oameni de tv, de show, cu mii de fani etc. Au făcut totul pe barba lor sau pe curul alora şi au ajuns acolo, printre statuile prăfuite ale ceea ce numim cultură autohtonă românească. Foarte bine, tot respectul pentru ei! Dar în acelaşi timp unu care iese de pe băncile facultăţii şi ajunge într-o librărie sau call center pe un salariu mizer, abia reuşeşte să-şi plătească o chirie şi utilităţile. Mai marii culturii o freacă pe bani publici sau, mai rău,  pe ai debutanţilor, pe la chermeze culturale. E corect?

Ştiu ce înseamnă linguşeala, am vazut copii publicaţi pe la edituri de cartier ce împingeau sticle de vin şi atenţii pe la uniunea scriitorilor, doar doar vor căpăta o mângâiere şi o protecţie sub pana unui biolog, devenit peste noapte scriitor. Mi-e scârbă de tot ce se întâmplă. Mi-e scârbă când mă gândesc la marile stele ale României ce dau telefoane la boşii lanţurilor de librării, plângându-se că fetişcana de la casa nu i-a recunoscut, că nu le-a aplicat, domnule, reducerea prevăzută.

Domnilor, luaţi aminte! Am lucrat în libărie şi am avut parte de mii şi sute de mii de fiţe de prost gust din partea dumneavoastră. Dar am întâlnit şi oameni cu bun simţ, oameni care au realizat lucruri importante şi care glumeau cu noi, cârpele ce roiau în jurul lor, ne felicitau pentru organizare, ne zâmbeau, stăteau la poveşti cu noi. Da… noi, cei din spatele lansărilor voastre impecabile. Noi cei care vă reglam vocile guturale de alcool şi ţigări, să daţi cât mai bine pe boxe, noi care vă aşezam scaunul şi vă puneam paharul cu apă în faţă, noi care vă aşezam la milimetru fiecare carte şi căutam design-ul potrivit pentru a da cât mai bine pe cameră. Da… noi! Şi vă permiteţi să sunaţi şefii să va milogiţi la reduceri?

 

meetvillecom

Dacă ceva nu e cum vă doriţi, dacă bietul librar nu vă găseşte cartea sau are impertinenţa de a nu vă recunoaşte pe dumneavoastră, iluminatul, prestrălucitul, ultrafăcătorul de minuni editoriale, îl etichetaţi imediat. Şi chiar dacă nu o spuneţi, se vede în ochii dumneavoastră că nu-i trataţi decât ca pe nişte insecte, care nu au nimic în tărtăcuţă şi stau şi vând ca proştii comorile naţionale.

Ţin să vă reamintesc că librarii sunt oameni cu simţ artistic, sunt oameni educaţi, oameni care au învăţat în facultăţi, oameni care nu au avut norocul să apară peste noapte mari salvatori naţionali. Accentuez: LIBRARII sunt oameni EDUCAŢi! Şi tocmai pentru că sunt educaţi vă suportă ifosele şi nemulţumirile de doi bani, tratamentele flegma(ă)tice şi scârba din privire. Credeţi că nu vedeam că daţi pe dinafară de atâta prea plin de voi, că vă umflaţi ca găinile ce se ridică din nisip? Chiar credeţi că ne impresionează gargara?

Sunteţi oameni, dragii mei, oameni! Şi oamenii se tratează cu respect, chiar dacă unu’ e mai deştept decât altul.

Ştiţi ce v-aş propune, aşa ca o idee a unuia care caută şi el să şteargă de praf preşul din faţa pragului junglei literare şi care nu are puterea nici de a ridica un ochi din podea? V-aş propune să-i plătiţi dumneavoastră salariul copilei aceleia care a fost dată afară de patronul ei. Să rupeţi din salariul dumneavoastră baban, ăla cu multe zerouri, câteva milioane şi să-i plătiţi salariul. De ce? Hai să vă lămuresc.

În România termini o facultate degeaba pentru că nimeni nu te angajează. Îţi bagă în faţă ori varianta: Fără Experienţă ori varianta: Supracalificat. Nici dintr-o parte şi nici din celalată nu vei primi un contract de angajare. Şi dacă îl primeşti de la o librările, ţin să vă lămuresc Înalpreasfinţia Dumneavoastră că nu e chiar aşa uşor de intrat. Şi librarii trec prin teste, prin calificare, prin reguli, printr-o educare cu clientul, prin stereotipuri la care trebuie să se supună, pentru ca într-o zi să vină unul precum dumneavoastră să fie dat afară. El stă şi înghite zi de zi oameni care cer imperativ cartea aia neagră cu ceva pe cotor „care” am văzut-o la televizor sau ia zi păpuşa care e mai buna cu poziţii să le pun cu femeia mea în aplicare? El stă şi învaţă domeniile cărţilor să găsească imediat titlul cerut. Este sucit şi tras la răspundere în fiecare zi, fără ca cinevă să-i plângă de milă. Până la urmă asta e alegerea lui, o să spuneţi. El este cel care trebuie să se împartă între sute şi mii de oameni care intră în librărie şi trebuie să îi ajute pe toţi în cel mai scurt timp posibil. Dar nu aveţi de unde să le ştiţi pe toate, aşa-i? În cărţi nu scrie mereu şi ceea ce se întâmplă dincolo de prag.

 

diaryofamadhousewifecom

V-aş mai propune un lucru, asta dacă varianta cu salariul nu v-a surâs îndeajuns. Vă propun să vă deghizaţi şi lucraţi o zi în libărie. Aşa, de curiozitate. Ar fi un exemplu frumos şi poate, cine ştie, v-ar oferi inspiraţie pentru un viitor roman. Poate v-aţi răzgândi cu privire la aura de semizeu. În locul dumneavoastră aş pune o vorbă bună pentru copilul ăla care a avut impertinenţa de a nu vă recunoaşte.

Ipotetic, dacă eu aş ajunge la 5% din nivelul dumneavoastră, aş fi al naibii de fericit să nu mă recunoască cineva. Ar fi ideal… aş putea vorbi cu omul din faţa mea fără ca acestuia să-i fie frică de puterea mea, fără să mă considere mumificat pe soclul celor de neatins.

Fiţi oameni, dragii mei, comportaţi-vă normal cu cei din jurul vostru. Gândiţi-vă la prima lansare de carte, la cum vă tremurau pixurile şi aşteptaţi ca cei din sală să stea de vorbă cu voi, să vă pună cât mai multe întrebări şi să-i câştigaţi de partea voastră. Nu renunţaţi la ce aveţi bun în voi. Respectul meu pentru toată munca pe care ţi depus-o şi o depuneţi. Literatura are nevoie de voi, fără îndoială.

Nu caut prin acest articol să vă trag la răspundere şi nici să credeţi că vă aduc prejudicii morale. Nu! Este doar un gând al unui om care a trăit pe pielea lui această experienţă, de librar şi a văzut zeci, poate sute de oameni de cultură.

Până la urmă nici nu ştiu dacă va ajunge vreodată articolul ăsta la dumneavoastră şi nici nu ţin expres.

Reţineţi: Nimeni nu e zeu pe acest pământ! Haideţi să nu tăiem în carne vie dacă pantofii nu ne sunt linşi la intrare!

O zi minunată!

Dorian Dron

Dacă doriți să revizitați BlogulLor în căutare de noi articole, dați-ne un Like pe pagina noastră de Facebook.

inima-vs-minte

Pozele sunt preluate, în ordine de pe site-urile:

1. noulpamant.ro

2. meetville.com

3. diaryofamadhousewife.com

4. manifestpetocuri.wordpress.com

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Articole asemanatoare