Sâmbătă
M-am trezit. Tavanul vibrează în salturile copilului de deasupra. Se aud chiote şi apoi muzica ce creşte în intensitate. E soare. Lumina ajunge până pe perna mea. Asta mică mă priveşte. Se fâţâie puţin, se bagă în mine, mă mângâie şi zice să mă trezesc. N-am chef. Dar e prea fain afară. Aş vrea să ieşim. Dă-te jos, bagă râşniţa în priză, toarnă câteva boabe de Fortuna verde, râşneşte-le şi pune de o cafea. Aş vrea să scriu, dar şi să ies. Cartea de aseară e prea faină şi mă atrage de pe studio. Ştie Dostoievski ce scrie. Dar tre’ să continuu şi cu romanul. După 2 săptămâni avem şi noi un weekend plin şi nici atunci nu ştim cum să-l împărţim. Cert e că mâine aştept meciul. E finala pentru intrarea în play-off şi încep pregătirile de azi. Oare mai am seminţe? Bere ştiu că mai e în frigider.
Nu vrei să mergem până în Coresi să luăm porcii?
Ba da, mi-ar plăcea. O să îi punem pe cadă şi la următoarea baie o să plutească în spumă. Mi-e bine. După o săptămână plină chiar mă simt uşurat.
Cafeaua e în dreapta mea, tastez cu uşurinţă pe Logitech-ul de 36 de cm, pe care nu ştiu de ce am cumpărat-o pentru Smart-ul de 110, dar mă ajută la scris. Cealaltă, standard, e pe imprimantă. O mai folosesc din când în când. Dar Logitech-ul e mai stabilă şi nu-mi mănâncă litere.
Am mâncat bine azi de dimineaţă şi am crăpat boxele cu 2 piese noi Petra Acker & Joel Holmes – Afro Blue şi Fraţii Carpaţi, plus mai vechea Somn- Luna Amară.
Asta mică îmi întinde linguriţa cu îngheţată. Nu mănânc. De-abia am terminat antbioticul. Nicio bere de aproape 2 săptămani. E bine şi aşa.
S-a apucat de făcut şifonierul. Ar trebuie s-o ajut şi eu, dar scriu, departe de mine şi de timp. Sunt în lumea mea, cu tastatura în faţă şi cu muzica pe fundal.
Mai iau o gură de cafea. Ar trebui să ne îmbrăcăm. Sper că nu a băgat şi maşina de spălat. N-aş vrea să mai aştept.
Acum rulează Fata în Boxeri şi îmi zice că are nevoie să-i eliberez o parte din şifonier. Că am prea multe cămăşi pe care nu le port şi că ar vrea câteva umeraşe. Mi-e lene să mă ridic de la birou. N-o s-o fac, dar voi ţine cont de cererea ei. O să aibă poate mâine destul spaţiu.
Tocmai ce am văzut o poză cu Paul şi o tipă într-un bar. O arde cu o piesă nouă probabil. A, nu, tocmai mi-a răspuns, e What’s Up de la 4 Non Blondes. Mă bucur, dar îmi e şi dor să mai cânt. Pe de altă parte, mi-e şi frică. Am ceva probleme cu gâtul dimineaţa. O să ajung şi la ORL. Doar am lăsat ţigările de 1 an şi ceva. Se mai simt urmele. Mi-e dor şi de ele.
Tre’ să plec.
Dorian Dron
Dacă doriți să revizitați BlogulLor în căutare de noi articole, dați-ne un Like pe pagina noastră de Facebook.