Joi

Frate, sunt rupt. M-am trezit de la 8 fără un sfert doar pentru a merge la muncă. Idee de căcat. Înainte eram fericit că pot dormi până la 10. Acum, după o seară cu 2-3 halbe de bere, plus oboseala de peste zi somnul care nu mai vine şi mă simt ca un gunoi. Încerc să-mi dau cu cât mai multă apă pe faţă, să-mi dezlipesc pleoapele ce refuză să vadă soarele. Dar fuck it, nu-mi pasă ! Mă trezesc, mă spăl, mă duc la budă să mă piş şi deschid ghiozdanul. Şi aşa trebuie să pun ceaslovul lui Baudelaire, pe care l-am trecut în fişă pentru proiectul la Bucur. 90 de lei, o avere. Ce-i drept merită !

Şi visam, înţelegi ?! Visam în gâtu mă-sii de treabă. Visam că eram pe un deal, în dreapta mea aflându-se  Maria şi Stefan, pe care de la un timp nu-i mai suport pentru simplul motiv că se agaţă de orice cuvânt spus de mine pentru a face rău. Şi eram cu ei, mergeam pe aceeaşi potecă de pe Patrana, pe acelaşi pod jumate dărâmat, cu pârâul Bizdidel în prag de a seca şi pietrele colorate în mătasea broaştei. Şi vorbeam de parcă nu ar fi fost nicio tensiune între noi. Şi zâmbeam şi beam vin şi alergam. Până când mi-a sunat telefonul. Join Me in Death, crescând în intensitate şi vocea de castor afumat a lui Villy Valo. Nu mă întreba de ce îl ascult. Pentru că aşa vreau. Nu-mi pasă ce zici ! Şi m-am ridicat în fund, privind ca de fiecare dată laptopul aşezat pe masa de lucru din cămin, masa asta mare şi lunguiaţă care mereu e murdară de firimituri de pâine ori de pungi cu Libris.

Îmi place să stau încă cinci minute pe marginea patului, să contemplu pur şi simplu, să-i mai admir fundul prietenei mele, să o împing spre perete şi sa trec peste ea. Şi iar să mă aşez pe salteaua moale. Să simt fierul tare al patului supraetajat, cu scară pentru colegu’. Şi privesc cubul de bass, Behringer, ce pare schimbat. Şi la frigierul tapetat cu abţipilduri luate de la libră’ cică cado’. Lângă Spiderman acelaşi mesaj: Hai Pa! Hai pa şi eu la muncă. Iar o să întârzii. Îmi ştiu traseul. Ajung, aprind luminile de la etaj, neoanele de la Salonul St.O.Iosif, lămpile din subsol, neoanele din vestiar, dă drumu la apă şi apasă cele trei butoane pentru iluminat vitraliile, cocoaţă-te pe masă ori pe scaun pentru alt iluminator cu Libris, dă drum la calc, la staţie, la player, selectează cele mai idioate formaţii din playlist şi bucură-te de încă un început de zi.

Ajung la muncă. Iar n-au pe ce arunca banii aştia de la primărie. Au pus pe trotuar ghivece imense cu pomi şi stema Braşovului. Ieri ne-au lăsat în faţa librăriei ghiveciul gol. Azi s-au străduit să-l umple. Cum spuneam, acelaşi traseu, aprinde lumina, dă drumu la apă, la calc, staţie, player. Mă duc să-mi iau o cafea. Şi aşa e moca. Beau pe banii firmei. Da proastă cafeaua, frate. Miroase a parfum. Ori de la pahare, ori de la aromele artificiale băgate în automat. Pizda mă-sii, poate mă trezesc un pic. Fuck, iar am uitat de prima pagină pentru prezentare. Dă-i şi apucă-te şi editează o pagină de officeorg, o căcănărie de program moca, că, na, firmă, licenţă, aberaţii. Nu-mi pasă, poa’ să pună şi un jaf de ’98. Dă-i şi bagă, dă-i şefu de tură, „Hai D că avem de scos site-ul. Ştii că e târgul şi Clau e dus la stand”. Bine că pleacă toată lumea. Dă-i şi caută „101 Sfaturi pentru nutriţie”, „101 Sfaturi de Slabit”. Iar nu le-am găsit. Nu sunt la Terapii alternative, sunt la sexualitate. Să şi le bage în cur.

Am aflat că ieri a venit Vadim Tudor, alt castrat cu faţă de intelectual. Bine că nu am fost pe tură. Cica a cumpărat de 800 de lei. Doar atât ? Europarlamentar, bolnav cu neuronu.

Şi iau „Frumoasele Străine” să o continuu de unde am lăsat-o ieri. Am rămas la excursia prin capitala mondială a ciolanului şi la batjocorirea românilor prin imagini defăimătoare. Aşa zice Cărtărescu.

– Bună ziua. Cu că vă pot ajuta ?

– Vreau o carte de sexualitate.

Uite o tipă care ştie ce vrea. Lasă pudoarea femeie şi nu te mai rusina. Vrei Kama Sutra ? Enciclopedia aia cu multe poze ? Da, cea cu o grămadă de exemple ? Nu o mai avem. Ia nişte cărţi mai mici. Tot de asta vorbesc. Uite aia roz. Scrie mare pe ea Kama Sutra.

– Nu. Aş vrea ceva enciclopedia cu „Sex- Cum să faci să fie şi mai bine” şi aia cu „177 metode de seducţie”. A, da şi aia cu „Sexopedia” şi Bob’s World. Aşa să mă uit puţin pe ele.

În fine, i-am dat şi porcăria aia cu homosexuali, ce se apucă de „bilos” şi se crăcăcesc pe toate gardurile. Da, nu domne’, ne e pe gustul ei. Păi de ce mă pui să ţi le arăt dacă nu te satisfac ? Intră pe redtube sau ia o revistă. Poate te ajută.

Lasând experienţele sexuale la o parte şi minţile bolnave ale unora, am avut o zi frumoasă. În beciul meu nu intră soarele, nu bate vântul, sunt rupt de realitate. Aud din când în când o ambulanţă şi aia cam pierdută printre fragmente de conversaţie. Reiau lectura. Poate să se umple salonul. Mai am o zi şi plec acasă.

Am terminat. E 3 şi 10. Îmi scot o ţigară şi trag două fumuri. Cât de fain e. La muncă nu e bine să fii fumător. Altădată nu angajau un fumător. Dar, asta e. Trăiască PCR-ul ! Merg pe acelaşi traseu Librărie – Memo. Observ aceleaşi feţe obosite, aceiaşi pietoni grăbiţi, care pe unde să ajungă mai repede. Fuck, am uitat că am prezentare. Fugi la Xerox, aşteaptă la coada de la lapte pentru o amărâtă de pagină de portofoliu, aleargă spre T, mai prinde 5 minute pentru o ţigară şi aşteaptă să prezinţi Baudelaire.  Azi am prezentare. Îl aştept pe profu’, deschide TP8-ul şi îmi spune: „Azi nu era Baudelaire”. „Dar dumneavoastră mi-aţi spus data trecută să vin cu prezentarea.

Oricum suntem patru muşte, cinci cu profu.

– Ai adus xeroxuri şi pentru colegi ?

– Păi n-am ştiut. Mă duc imediat la secretariat şi le aduc.

La secretariat doamna Ionescu era supărată pe mine. „Păi ce faci, mey, cum rămâne cu poezia mea? Ştii azi plec, e ultima mea zi. Predau totul.” „N-am ştiut, pe bune de am ştiut. Sunt cam rupt de lume în ultima vreme. Vă promit că diseară o să aveţi poemul. Vi-l trimit pe mail.” Bine, aştept. „Deschide xeroxul şi fă-ţi câte copii ai nevoie”.

Am deschis monstrul gri şi chinuie-te cu aranjatul paginilor. Ieşeau numai pe dos. Repetă procedura, scoate 5 exemplare, fugi la curs, cere-ţi scuze pentru viteza de lucru, împarte exemplare şi prezintă Moartea Amanţilor. Da, e ok, dar mai adu şi un glosar de termeni cu corelativul lor din dex.

Îmi bag pixu’ nu mai stau la urmatorul curs. Mă duc în camin să mă relaxez, poate prind un somn bun de vreo cinci ore. Iar cu vântul în freză şi praf în ochi, iar pe drumul îngust, cu maşini de terfeleală. În sfârşit cămin.

– Hai să mâncăm. Cum a fost la muncă ? Poate ai timp să îmi faci şi mie windows-ul în seara asta. Şi azi la facultă…

– Hei, gata. Sunt obosit ! Mâncăm, mă duc să mă odihnesc un pic şi o să-ţi fac laptopul diseară.

– Bine.

Abia aştept să-mi întind oasele pe patul de fier. Am şi o perna deosebită, dacă stai mult timp sprijinit de ea te doare ceafa îngrozitor. Iar facebook, mess, formatiaatron.tk, nightwish, trooper, site-uri zilnice. Mă pierd în pagini cu scris mult şi poze. Sting laptopul. M-am plictisit.

Scot „Frumoasele Străine” şi semnul de carte. Mă pierd prin Parisul viscolos şi vreau să călătoresc. Vreo 3 ore am tot călătorit până am fost trezit.

– Ştii, windows-ul ?

Adu-mi laptopul. E deja 10. Până la 12 ţi-l rezolv. După somn că sunt rupt. Ok ?

Dă-i iar cu 7, avast, plăci updatate de pe net, winamp, klitle codecs, KMPlayer, Gom, Tune Up şi alte mizerii. Paul a compus o piesă nouă şi mi-a zdrăngănit la maximum neuronii. Dar e faină.

E doişpe şi mi-e somn. Vreau un masaj şi un paracetamol. Sper să nu răcesc până în chef. Le primesc şi mă învelesc. Încă o gură de apă… Somn.

Dorian Dron

Dacă doriți să revizitați BlogulLor  în căutare de noi articole, dați-ne un Like pe pagina noastră de Facebook.