Aseară (15 aprilie) am intrat pe pagina de facebook a Troopeţilor să văd pe unde mai au vreun concert sau care mai sunt noutăţile şi am rămas surprins să văd postarea lu’ Coiotu cum la orele 00:00 va lansa o piesă, în premieră, în colaborare cu Cristi Hrubaru (Rock Fm/ Cronica Cârcotaşilor). Văzusem şi teaser-ul în spiritul deja cunoscut al celor doi rockeri şi rămăsesem surprins de o nouă linie heavy, cu ritm balansat şi refren catchy. Am spus: asta e !!! Şi am băgat cu aşteptarea, însă nu ştiu dacă răceala sau luna cea roşie, pe care nu cred că a reuşit cineva să o vadă aseară de ploaia/ ninsoarea asta tâmpită, au avut un efect negativ asupra mea, dar am ajuns în lumea viselor cu 10 minute înainte de miezul nopţii. Însă cum m-am trezit, am luat tableta şi am dat cu piesa în blană (şi aşa mă săturasem de Trinitasu lu vecinu de la etaj).

Tată… am rămas mască la cât de fain era instrumentalul, (cam asta reuşesc să procesez la prima audiţie) curat, bine procesat, cu bass-ul la locul lui, tobele reglate pe joase şi medii, chitarele acolo unde le era volumul. Am închis niţel ochii şi până să intre vocea lu Coiotu am crezut că nu am de a face cu Troopeţii pe care îi cunoşteam eu şi că am dat peste o formaţie de nivel mondial. Nu că Trooper nu ar fi, dar asta e cu totul altă poveste ! Dar editarea, procesarea şi masterizarea chiar au făcut diferenţa. Pentru un moment m-am simţit prins între Metallica şi Amon Amarth. Îmi suna în creier riff-ul de la Pursuit of Vikings, fără nicio legătură cu Două Roţi, dar acolo m-a dus piesa. Mă, şi nu m-a dus rău. M-a dus bine de tot. În ultimii ani m-am obişnuit cu băieţii să scoată albume din ce în ce mai bune, din toate punctele de vedere, de la compoziţie muzicală, versuri, masterizare etc. şi pentru mine fiecare nouă piesă se încadrează la un alt nivel de maturitate. Să îi ajute inspiraţia şi să meargă tot înainte ! Atât e de menţionat că solo-ul lipseşte cu desăvârşire, ori pentru 2 chitarişti atât de talentaţi e un pic ciudat, măcar un bridge mai prelungit sau ceva, să nu ne lase să aşteptăm şi să ne trezim că asta a fost tot, dar, repet, nu înseamnă că piesa nu e ROCK…

Ce să o mai dăm la întoarcere, e o piesă care trebuia să apară, o piesă care este dedicat nu numai bikerilor supăraţi, îmbrăcaţi în piele şi ţinte, ce îşi ambalează motoarele până când lasă urme în asfalt, ci şi simplilor ciclişti care stau pe două roţi şi gonesc pe străzi cu pletele în vânt. Tot pe două roţi…

Bravo Trooper, bravo Balauru pentru compoziţie, Coiotu jos pălăria pentru vocea ta şi vă spun sincer, aţi câştigat o voce faină, o voce puternică şi de rock autentic: Cristi Hrubaru. Mai auzisem mostre prin concertele voastre, dar acum chiar a arătat ca un profesionist.

Concluzia mea e simplă: Cargo, un nou imn pentru motoare abia s-a lansat ! Bătalia de-abia acum începe ! E bine că trupele nu uită de această gaşcă mişto, care se are ca fraţii şi care funcţionează ca un întreg: toţi sau niciunul.

Două roţi şi Călare pe motoare, iată ce poate un motor să facă din 2 formaţii cu greutate. Jos pălaria. Respect !

Dorian Dron

Dacă doriți să revizitați BlogulLor în căutare de noi articole, dați-ne un Like pe pagina noastră de Facebook.

Captură video şi video: YouTube