Pentru că azi e ziua în care ar trebui să ne ţinem cuvintele pentru noi, să ne dăm cunoscători doar în sufrageriile noastre, evitând arătatul cu degetul sau pozatul în multpreamilostivi în contextul evenimentelor de la Colectiv, tot ce aş vrea ar fi să ne mobilizăm să ieşim din casă, să aprindem o lumânare şi să desfacem o sticlă de bere. Atât. Restul… muzică!

Cum acest articol a pornit într-o notă disonantă cu ceea ce va urma, aş vrea totuşi să nu-i uităm vreodată pe cei care au murit şi pe cei care au supravieţuit momentelor din #Colectiv. Astăzi, după 3 ani în care politicul a distrus totul, în care băncile de piele nu mai există şi unde persoanele suferinde sunt aruncate în stradă cu diagnostice curate, dar cu infecţii şi dureri crunte, tot ce am putea face ar fi să găsim o formă prin care să ne facem auziţi, să continuăm să susţinem atât cât putem visele formaţiilor româneşti, să ne consolidăm prieteniile şi, de ce nu, să ne creăm altele cu care să împărtăşim o idee comună.

Trecând cu un nod în gât peste această paranteză, aş vrea să mă opresc la o formaţie tânără, care promite şi care oferă, cu voie sau pur şi simplu natural, o energie asemănătoare celor de la Goodbye to Gravity. O să vedeţi pe parcurs că acest cadru nu a fost ales în zadar, cu toate nemulţumirile ce ar putea veni din partea voastră, că nu ar fi etic, moral, de bun simţ ori etc să vorbim despre ei. Goodbye to Gravity a fost o formaţie grea, o formaţie care-şi crease un sound altfel, apropiat de marile trupe din afară, iar energia şi creativitatea lor nu vor putea fi înlocuite, ci doar mimetizate.

Continuând pe linia cadrului, astăzi vom vorbi tot despre sfidarea legilor pământului, despre dorinţa ieşirii din matcă, de suprasaturaţie pentru ceea ce trăim şi despre alte tărâmuri ale imaginaţiei.

Bine v-am introdus în lumea formaţiei Cenuşa Soarelui.

Să tot fie câteva luni de când YouTubul mi-a trecut prin căşti Înstrăinare sau Marcus e acasă şi stând în faţa tastelor în acest moment nu aş putea decât să-i mulţumesc întregului sistem de shuffle implementat în spatele platformei pentru că mi-a oferit posibilitatea de a asculta Cenuşa Soarelui.

Cum proiectul meu început acum câţiva ani pe BlogulLor se axează, pe lângă analiza unor trupe cunoscute, şi pe promovarea noilor formaţii, pot spune că sunt încântat să vă aduc în căşti Cenuşa Soarelui. De departe este o formaţie care are un sound bine pus la punct, fără desincronizări ori incoerenţe la nivel compoziţional. Stând şi ascultând Înstrăinare mi-am spus în sinea mea: uite o formaţie care mă duce cu gândul la Goodbye to Gravity, dar care sună cumva altfel. Ştiu că nu e elegant şi că nimic nu poate fi mai enervant pentru o trupă/artist/compozitor decât o comparaţie, dar nu sunt mulţi oameni care pot primi titulaturi, iar dacă o fac ar trebui să vadă dincolo de ele. Pentru că Cenuşa Soarelui nu e Goodbye to Gravity, dar soundul e atât de puternic încât mă duce cu gândul la acele timpuri. Şi chiar dacă ar fi, în riffuri GtG, ar trebui să fim mândri că există o prelungire care duce mesajul mai departe.

Ce e mişto la toată situaţia e că însăşi formaţia şi-a autoimpus o direcţie care gravitează în jurul unei teme apropiate de a celor de la Goodbye to Gravity, trecerea peste bariere, ieşirea din captivitate şi dorinţa de cunoaştere a noilor teritorii imaginate. Practic formaţia ar reprezenta „o abordare sonoră şi vizuală a unei lumi create sub forma iniţială de benzi desenate” (sursa undergroundmusic), ceea ce duce muzica la un alt nivel. Pe lângă abordarea menţionată, trendul Cenuşii Soarelui este aceea de a explora noi galaxii şi planete, de a contura personaje şi a le interconecta. Am putea spune, fără să greşim prea mult, că Cenuşa Soarelui este un fel de Star Wars al rockului alternativ românesc, plasând în malaxor un nou gen numit „Uneori Metal”.

Dincolo de tematică, singura mea problemă ar fi numărul limitat de piese lansate. La momentul actual pe YouTube sunt 3 piese: Înstrăinare, Originea tatălui şi Marcus e acasă. De aici pot trage două concluzii: 1) Băieţii prăgătesc un material complet şi complex care necesită timp şi care presupune un liant între poveşti, dovadă fiind cele două videoclipuri, ipoteză pe care, sincer, mi-o doresc finalizată şi 2) Formaţia şi-a încetat activitatea, caz în care aş fi profund dezamăgit, tocmai pentru că îi vedeam un viitor plin de realizări.

Ce să mai, n-aş vrea să aud de varianta numărul 2) tocmai pentru că Cenuşa Soarelui are ceva din Goodbye to Gravity şi cumva dorinţa mea de a asculta genul acesta de muzică mă pune faţă în faţă cu egoismul meu. Astfel, nu aş putea decât să cer mai mult, ca un narcoman vicios într-ale muzicii. So, băieţi, nu vă lăsaţi şi continuaţi proiectul, orice ar fi. Muzica voastră sună bine şi rupe prima barieră a receptorului. Într-o mulţime de trupe dacă reuşeşti pe unul singur să-l faci să fie atent şi să-i transmiţi o stare şi el la rându-i o va da mai departe, atunci cu siguranţa s-a dislocat o barieră culturală iar legătura pe care iniţial tu o cereai s-a creat.

Iar legătura aceasta au reuşit-o Cenuşa Soarelui şi m-au prins, cu voie sau fără, în jocul lor. D-asta dependenţa mea capătă forme ciudate, căutând răspunsuri şi tratament doar prin muzică.

Ce e interesant e că băieţii nu s-au mulţumit cu o imagine aruncată la plezneală în online şi au fost riguroşi cu felul cum se prezintă în faţa noastră. Ceea ce denotă profesionalism şi respect pentru meseria sau pentru pasiunea lor. Sunetul e acolo, trece dincolo de ecrane, dincolo de preconcepţii şi activităţi multiple. Dacă eşti la serviciu şi ai şansa de a-ţi pune căştile în timp ce-ţi macini creierul cu cele n taskuri, vei simţi pe timpanul tău că Cenuşa Soarelui îţi captează concentrarea. Dacă pe celelelalte formaţii cunoscute le asculţi ca pe un mecanism, conştientizând valoarea şi mesajul, dar cumva lăsându-ţi libertatea de a face şi altceva, băieţii din Cluj te prind în jocul lor, făcându-te să laşi deoparte orice activitate începută. Or asta spune multe.

Până când voi afla noi informaţii de la băieţi sau despre activitatea lor, vă las cu cele trei piese şi cu sentimentul unui déjà vu încărcat de originalitate.

Audiţie întinsă!

Credit foto: pagina oficiala Facebook: Cenusa Soarelui