Azi m-am hotârăt să deschid secţiunea muzica noastră. Şi nu puteam, chiar nu puteam să nu o fac fară o piesă care să mă facă să dau din cap şi să zâmbesc ca prostul. Şi cum, cum să nu mă ia dorul de nebunii, de alergat, de abandonat toate grijile şi prostiile care îmi macină gândurile, cum să nu zburd, chiar şi acum în pat, întins cu laptopul în braţe. Perfect fără tine… Presimt că mi-o iau în seara asta (şi nu în sensul bun) :).

Nu, iubita mea, nu e piesa asta pentru tine, e doar aşa… de efect. Râd ca prostu’ când scriu articolul ăsta, pe bune. Tot dau din cap… Perfect, Fara tine.. E mai bine/ Am timp şi pentru mine… Frate, piesa asta o sa fie hit.. Cât de frumos, să îţi vezi prietenii lângă un foc de tabără pe plajă, cântând la chitare o piesă despre mare. Să ai iubita lângă tine, aşa ca să nu creadă că zic doar aşa, la plezneală, şi să cânţi. Nu, pe bune acum, chiar e fain să ai prietena lângă tine şi să asculţi o chitara şi nişte oameni puşi pe distracţie pe plajă. Să simţi că eşti liber. (Eu chiar mă simt un om liber lângă ea).

Ştii la ce ma gândesc, mă gândesc că Vama, fie ea Veche sau Nouă, mereu a făcut din mine un tânăr care să se simtă liber, a făcut să cred că jumătate din ţara asta se simte rebelă, care bea în drum spre mare, care se trezeaşte lângă iubita ce tocmai a ieşit din duş sau care să îşi simtă inima un regat. Acum simt ca au făcut o piesă de lăsat lucrurile nespuse în urmă, amintirile evaporate într-o loţiune unsă pe spatele unei tipe, cu punctele de sudură la iveală, vorba Ţapinarilor. Asta e o piesă de după despărţire, ca să îţi spună: frate, marş mai departe, ai un cer şi o mare care te aşteaptă. Cred că e printre singurele piese care te fac să zâmbeşti chiar dacă ai fost rănit. Jos pălăria Vama.

Şi când vezi o dubiţă în drum spre mare, cu ei certându-se încercând să caute o soluţie , ca într-o secundă apoi să făcă schimb de chei cu duşmanu’, (fiecare personaj luând-o parcă de la căpăt) mi se pare cea mai reuşită făză. E un videoclip pe cinste, sincer, stau şi mă uit la el de o oră şi îmi redă buna dispoziţie. Bă, şi joacă nebunii, îî prinde atât de bine şi sunt atât de naturali. Ai vrea, bag mâna în foc că ai vrea, ai vrea măcar o secundă să fii în locul lor, să laşi naiba în urma toate prostiile ce nu îţi dau pace, să visezi aruncat pe o capotă cu albastrul deschis în priviri, să te învârţi în sus şi în jos, căutând ieşirea către apă, către răsărit. Acum am ajuns la faza din dubiţă, cu telefoanele, de vorbeşte el cu ea fără să se cunoască (sau, bine, s-au cunoascut acum 30 de secunde 🙂 ).

Videoclipul asta e natural, pe bune de nu. Nu vezi zăpadă în casă, ca la meteo, creme rase pe freze şi trupuri, etc. (mi-e prea sila să le examinez acum); Vezi oameni normali, oameni ca noi, dar care ştiu să arunce la gunoi, măcar pentru câteva momente, lucrurile nefolositoare, cele care de fapt ne bagă în malaxorul societăţii. Veţi spune, banuuuuul, banu este tot, fără el nu se poate nimic. Perfect adevărat. Dar, ia încercă să te duci la mare cu bani puţini, să te răsfeţi cu bere şi mici, şi iaurt pentru pielea arsă, doar pentru că ai avut placerea de a sta prea mult în apă. Vezi cum e, cum e să fii din nou tânăr. Mereu vei fi tânăr.

Îţi sună Perfect în cap. Acum că e cu ea, ceea ce pentru mine e evident că îmi doresc, său e fără ea, ceea ce vă doriţi voi, marea e tot acolo. Şi ne aşteaptă fraţilor pe toţi, pe fiecare din noi să fim iar copii, să ne jucăm iar în nisip cu picioarele (chiar dacă fără găletuşă sau greblă), ne aşteaptă pe fiecare pentru că vara e singurul anotimp care te încarcă pentru tot anul.

„Decât premiant în închisoare/ Mai bine repetent în drum spre mare.” Genial, pe bune, genial. Macar aşa eşti liber să îţi bagi mintile în cap :), să ştii ce vrei, dar să ştii că eşti responsabil.

Perfeeeecttt…

Dorian Dron

Dacă doriți să revizitați BlogulLor în căutare de noi articole, dați-ne un Like pe pagina noastră de Facebook.