Nu ai chef să stai în casă, mergi tată la cinema ! Funeralii fericite !

Nu ai chef să stai în casă, mergi tată la cinema ! Funeralii fericite !

 Weekend-ul ăsta am avut chef să merg la cinema. I-am zis lu’ Alex: “m-am săturat de filme la laptop, hai să vedem ce mai dau ăştia prin cinema-uri.” Animaţii, animaţii, sfârşituri de lume, porcării; FILM Românesc. Cu animaţiile nu prea mă dau în vânt, cu sfârşiturile de lume nu empatizez (m-am săturat de atâtea sfârşituri de lume pe care le anunţă ăştia pe la tv), aşa că am mers pe ideea filmului românesc. Titlu interesant ce-i drept: Funeralii Fericite!, un film de Horaţiu Mălăele. Un oximoron parfait, vorba francezului. Văzusem cu mult înainte Nuntă mută şi am rămas impresionat de imaginarul actorului şi regizorului Mălăele. Recomand Nuntă Mută !

M-am uitat la program, sală, oră şi am făcut rezervările. Iniţial crezusem că e 7 lei pentru 2 D, românesc şi de la ora 14:45, dar mi-am tras ţeapă:15 lei ! Nu am regretat. Am regretat doar ideea că oamenii preferă filme de 2 bani, în loc să vadă ce face omul ăsta, ce poate crea acest actor si regizor deosebit.

Ai putea spune la o primă vedere: “ce film simplu, fără miez, cu clişee peste clişee.” Nu este aşa, vă garantez ! E un film studiat, un film în care elementele de tehnica funerară se combina cu cele de antropologie, mitologie şi momente ce ţin de ilo tempore (o să spuneţi că aberez, poate aşa o fi, dar dacă luaţi o lupă şi o puneţi pe flesh-urile din film o să le vedeţi ), cu un plus de sticle de votcă, vin, beţie, elemente de capitalism şi comunism. Este un film în care te joci cu pesonajele într-un dans macabru, în care măştile şi clovnii te iniţiaza în lumea de apoi, în care acordeonul balcanic te duce departe în beţie, în lumea vrajitoarelor şi a ghicitului, ca apoi să fii acompaniat de un contrabas ce îţi cântă practic înmormântarea. Iar dansul macabru se opreşte şi pionii stau faţă în faţă, personajul principal (Lionel) povestindu-şi viata receptorului reîncarnat al mortii (cel puţin aşa se poate interpreta relatia lui cu acest personaj feminin dualist: uman şi supranatural; poate fi un semn de moarte, un bufon care anunţă trecere în lumea de dincolo)

Mălăele tratează toate aspectele denigrante ale societăţii: televiziunile cer exclusivitate în momentul morţii, manipulând până la exces publicul; banii ce curg continuu, moartea ce poate fi vândută în exclusivitate, mania salvării de către populaţie şi aderarea la gloată, împreună cu distrugerea completă a obiectelor din jurul lui Lionel, starea de claustrofobie, mortul-nemort ce îşi vede prietenii morţi, alergătura pe drumul morţii.

Şi am putea spune că bolboroseala ghicitoarei a influenţat destinul lor, dar această idee nu este neapărat autentică. Poţi să influenţezi prin vorbe o anumită stare de spirit sau mentalitate, dar nu poţi să mori când îţi prezice cineva. Sau cel puţin nu în majoritatea cazurilor. Alt paradox: vrăjitoarea le ghiceşte prietenilor lui, dar dispare a doua zi. E ca în La Ţiganici, unde Eliade se joacă cu moartea şi cu timpul prin labirint. Este o lume pestriţă, o lume a imigranţilor, un babilon ce se clădeşte în jurul unui bloc abandonat, ce poate deveni şi un Rai mundan. În acea clădire a lumii de dincolo, în care casieriţa, o damă cam plinuţa şi pofticioasă, îşi aşteaptă plata pe chirie şi mâncarea, ca un Caron ce îşi cere banii pentru drumul făcut cu luntrea sa. Toate aceste imagini, background-uri culturale, informaţiii mistice şi funerare se ascund perfect într-o poleială a comicului, care bineînţeles că este poziţionat la locul şi timpul potrivit. Nu e un comic absurd, de tip gag sau banc, este mai degrabă un comic de situaţie, limbaj, gestual.

Vorbeam ci cu Alex şi mi-a zis la un moment dat un lucru pe care îl observasem şi eu, dar pe care îl abandonasem pe parcursul filmului: “singurul dezavantaj al lui sau singură hibă a filmului este că nu are subtitrare pentru mesajul de pe cartonul chinezului care s-a aruncat de pe cladire sau la conversaţie dintre ruşi, măcar astea două.” Dar o sa stau acum să caut pe net să descopăr mesajul din spatele literelor :))

Nu pot să cred, chiar nu pot să cred că acest film a fost filmat în 19 zile, conform spuselor lui Mălăele. O lume abruptă creată în 19 zile. Dacă pulsăm la numărul de zile, ajungeam la o cifră mistică. Totul a fost gândit în minuţiozitate. Şi negreala de pe pereţi are rolul ei în această lume paralelă. Negrul din camera lui Ionel este în contrast cu albul din camera ei. Iadul lui Lionel construit din prostituate şi alcool este salvat prin raiul ei. Însuşi numele lui se schimbă din Ionel în Lionel, poate o nouă iniţiere în lumea de dincolo. Ciclicitatea e la locul ei.

Ce mai, simbolurile sunt multe şi acţiunile milimetric create, imaginea oglindă şi sunetul bun. Mălăele iese astfel din tiparul filmelor româneşti, filme cu sunetul prost al protagoniştilor şi cu surround-ul puternic şi cadre statice.

Concluzia, tag-ul filmului (conform spuselor scenografului dramaturg Adrian Lustig) ar fi: “Nu murim când vrem noi, dar nici când vor alţii”. Mulţumim domnule Horaţiu Mălăele ! Mai aşteptam filme de genul acestora !

Iar pentru voi, oameni buni, mergeţi să vedeţi filmul, merită !

Vizionare plăcută !

Dorian Dron

Dacă doriți să revizitați BlogulLor în căutare de noi articole, dați-ne un Like pe pagina noastră de Facebook.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Articole asemanatoare