Photo editată după sman11mks.com

Încep şi eu ca bătrânii care odată aveau lucrurile într-o anumită ordine şi viaţa cumva planificată. Şi nu, nu am îmbătrânit ca să emit o anumită părere în legătură cu literatura noastră dragă, ci observ un fenomen care persistă de câţiva ani.

Cert este că literatura de azi este formată din cărţi bune şi cărţi submediocre. Aş fi tentat să accept şi nişa de mediocritate, dar nu aş fi sincer cu mine în primul rând.

De fiecare dată când aleg o carte, nu caut să mă îmbăt cu cuvintele pompoase de pe spatele coperţii IV, cu toate că aş fi ipocrit să nu recunosc că îmi arunc un ochi peste ele, dar intru ca un vagabond în căutatea stupefiantelor în măruntaiele ei să îi simt pulsaţia. Dacă o pagină mi se pare slabă, nu cad totuşi în prostul obicei de a o pune înapoi pe raft, ci îi mai dau o şansă, parcurgând aleatoriu câteva fragmente. De ici, de colo, caut un motiv să mă atragă, dacă nea x este demn de a fi un scriitor. Că, apăi, cam toţi o ardem cu scrisul, fie el la şcoală, fie în viaţă. Cu toţii au pus pe hârtie o poezie cu care au agăţat o donşoară sau am crezut în nopţile de frământări că vom rupe literatura în două cu nişte paragrafe puse pe un blog. Dar ceea ce face ca o operă să fie bună în detrimentul alteia este autenticitatea.

Cu cât scriitorul este autentic şi sincer cu cititorul său, cu atât va avea mai multe şanse să ajungă la el. Că dacă o luăm cu fluturei înveliţi în petale de trandafiri şi tu, ca scriitor, mai ai şi prostul obicei de a te lăuda cu cea mai vândută carte a secolului, cumpărată de telenovelistele de serviciu şi femeile resemnate, care după o viaţă în care nu au ştiut decât să-şi fută bărbatul la cap cu preconcepţii întâlnite la colţul blocului şi au reuşit abia acum să se regăsească într-o carte pliată pe trăirile lor, nu ajungem decât să îngenunchem literatura.

Şi mă gândesc, cu tot respectul pentru voi cei care vreţi să vă promovaţi scrierile, la avangardiştii noştri care au schimbat macazul în literatură, care au schimbat paradigma în materie de imaginar, viziune, sinceritate, textualitate şi formă. La cei care puneau tot ce aveau mai bun în operă şi apoi le ardeau, cu singura plăcere a cuvântului mistuit de foc, renăscut doar ca amintire, povestită prin vreun bar la un schimb de licori. Şi mă gândesc acum la submedicoritatea unei societăţi care permite ca toate loazele să fie cap de afiş cu poveşti resemantizate, cu telenovele gândite de minţi nu prea deştepte. Că şi telenovela, vorba maestrului Muşina, Dumnezeu să-l ierte, este tot un basm, dragii mei, numai că unul modern, în care balaurul este acum întruchipat de personajul negativ şi vrea să distrugă căsniciile sau care se opune unei cununii bazate pe dragoste, eroul care luptă pentru prinţesa lui etc. Dar telenovelele ca să rămână în mintea telespectatorului trebuie să fie credibile. Or o maculatură care deja a ajuns la a nu ştiu câta ediţie, umflată de dulcegării, pompată cu petale de trandafir şi ladies singure în aşteptarea prinţului, nu poate provoca, după umila mea părere, decât o borâtură generală. Cărţile de tipul ăsta, feministe – a nu se înţelege că am ceva cu ele sau că femeile sunt degeaba în literatură (lucru infirmat de adevăratele valori: Virginia Woolf, Doris Lessing, Herta Müller etc)- sunt dedicate lecturii pe budă, printre băşini frumos acoperite de odorizante Zen.

Sursa: www.pinterest.com

Literatura mediocră, dacă ar fi să o acceptăm categoria asta în literatura noastră ar fi cea care şi-a ratat ţinta din start, subiectul în sine sau construcţia acţiunii cu tot cu personajele sau story-ul. Dar măcar de la aceastea mai rămâi cu o idee, cu un ceva: „Buey, hmm, parcă asta avea pasajul ăla… cu aia… dar, în rest, proastă carte”, dar pentru pasajul ăla rămâne undeva în mintea cititorului.

Pe când subliteratura de budă trece ca hârtia igenică prin ţeava closetului. A doua zi nu îţi vei mai aminti nimic din ea. Căci ce e ca vânt, ca vântul trece. Şi mă gândesc acum, dupa ani, la revelaţiile literaturii noastre, la bestseller-istele de serviciu: la Esca şi Răduleasca şi la alte vedete d-astea autohtone, de care nici naiba nu-şi mai aduce aminte că au scris ceva. Ce e ciudat este că publicul ţi-l educi, aşa sună o vorbă din bătrâni. Dacă domniţele de mai sus se hotărăsc azi să mai scoată un volum despre marea lor viaţă conjugală sau extra, fac pariu că o să aibă librăriile pline la lansare.

Pe când un tânăr care nu are faţă de sticlă sau nu a apărut prin cancanuri mediatice nu va ajunge în veci pururi să aibă minima pretenţie de la edituri de a fi măcar pus pe o foaie A4 ca mijloc de promovare.

Consider că libertatea de opinie şi democraţia din ţara asta este prost înţeleasă de mulţi. Dacă ai un căcat în cap pe post de acţiune şi te cheamă X, nu ştiu cum mă-sa se întâmplă de a doua zi îţi şi apare cartea în toate vitrinele din ţară. Ceea ce nu este fair pentru cei care rămân în anonimatul lor, fără să fie luaţi în seamă la marea epopee a istoriei literare, chiar dacă creaţia lor e mult mai interesantă decât elucubraţiile second hand ale vedetelor de carton.

Dar vorba aia: cu ce să se mai hrăneşte şi burţile lu’ editoru’, dacă nu cu vedeti de carton?

În fine, oricum cititorul va fi cel care va decide ce e bun pentru mintea lui. Dacă el va prefera o lectură de budă, va alege una de tipul ăsta, relaxându-şi sfincterul spre mare încercare de redecorare în stropi a closetului. Dacă va dori să înveţe ceva şi să se umple acele spaţii libere din background-ul său cultural, atunci va alege cărţile adevărate. Cele la care să se uite cu plăcere în bibliotecă, recomandându-le peste ani copiilor şi nepoţilor. Pentru că experienţele sexuale ale lui X şi Y nu or să mai fie la modă peste un timp, pentru că viitorul întotdeauna se va uita la trecut ca la o mumie care a trăit şi ea degeaba pe pământ.

Oare fluturaşii peste 10 ani vor fi trecuţi la literatură de veceu sau nu? Oare ei or să fie trecuţi la lista de cumpărături pe lângă votcă, bere, vin şi prafuri, ca soluţie distilată pentru borâtură? Să scrie mare: fluturaşi cu efect laxativ pentru laringe?

Da… avem literatura pe care o cerem. Suntem o ţară de cancan şi de senzaţional. În scurt timp pe cărţi o să scrie Senzaţional: X a mai scos o carte despre Y, Senzaţional: Romanele curvelor din România au ajuns bestseller în numai 12 de ore: pe lângă cartea cu autograf, au oferit şi un scurt blowjob, gândindu-se cum să-şi menţină în priză cititorii. Cine ştie, poate a doua oară vor veni cu Porsche-ul să le cumpere cu totul.

Atât mi-e de scârbă!

Lectură plăcută, dragii mei!

Dorian Dron

Sursa: tabathayeatts.blogspot.com