
Poza preluata din sursa bandcamp.com
De câteva săptămâni ţin să mă apuc de articolul asta şi am căutat în tot acest timp să adun cât mai multe senzaţii pe care să le pot forma într-o idee coerentă. Pentru că, vorbind despre formaţii şi despre temele pe care ele încearcă să le transmită, îţi trebuie şi ţie ca ascultător/privitor măcar un minimum de bun simţ să treci prin discografia lor. Nu putem critica un om după o simplă înfăţişare şi nici o formaţie după un refren care ne place.
Astfel că, mi-am propus să scormonesc în muzica autohtonă după formaţii care să fie credibile, după formaţii mai mult sau mai puţin cunoscute şi să încerc prin mijloacele proprii să le prezint şi eu publicului. Pentru că în fiecare din noi există un anumit ceva care ne face să fim unici şi pentru această unicitate merităm să fim cunoscuţi.
Dacă acum câteva zile vorbeam despre Syn Ze Şase Tri cu al lor Zăul Moş, articol pe care îl puteţi consulta aici, astăzi mă voi arunca într-un folk metal cu influenţe folclorice şi jazz, cum de altfel băieţii de la E-an-na şi-au autointitulat genul muzical.
Am o atât de mare dorinţă de a împărtăşi cu voi melodiile acestei tinere formaţii, apărută undeva prin 2014, încât le ascult piesele în timp ce scriu şi nu pot sta pe scaun. Au o energie debordantă, care te face să ieşi din tine şi să te manifeşti. Nu contează cât şi cum, nici dacă cineva te judecă sau nu. Vibe-ul, că tot vorbim despre această titulatură de puţină vreme în materie de muzică, este unul care nu are cum să te lase indiferent.
Poza preluata de pe site-ul metalhead.ro
Pentru cunoscătorii formaţiilor Arkona şi Eluveitie ţin să precizez că E-an-na este o variantă de nişă, combinând pe de o parte elemente ce ţin de ambele stiluri muzicale, cât şi din cele autohtone, rezultând melodii universale în care fiecare popor s-ar putea regăsi. Este practic o restructurare a folclorului nostru, în care adăugăm pasaje celtice şi slave, asamblându-le într-un concept credibil, autentic. Pentru că E-an-na, terminologie preluată din sumeriana antică, însemnând numele templului dedicat zeiţei Ishtar, cu o traducere aproximativă de „casa cerului”, conform etimologiei formaţiei prezentată pe site-ul metalhead.ro, încearcă să-şi ducă ascultătorul într-o lume alternativă, cu zei şi sacrificii, cu recrearea lumii şi respectarea pattern-urilor arhetipale.
Pot spune, cumva cu entuziasm, că E-an-na este formaţia pe care o căutam de atâta amar de ani, oferindu-mi pe tavă poate una dintre cele mai importante pasiuni, folclorul, cu tot ceea ce ţine de ansamblul lui de elemente magice, originare, cu hore de fete şi dansuri la limita lumilor. E-an-na mi-a readus bucuria de a păşi printre lumi de mână cu ei, ca într-un dans macabru, în care fie bogatul sau săracul se învârt în acelaşi ritm, ieşind voioşi din viaţă spre un tărâm interzis celor vii.
Prin Jiana, că tot vorbeam de trecere, băieţii ne induc dansul ancestral, sărbătorirea morţii ca desprindere prin joc de lumea cu dor. Energia este una nelimitată, recreând cu inspiraţie dar şi cu o muncă bine structurată un arhetip. Poporul ăsta are o cultura fascinantă, cu elementele cosmice, metafizice şi telurice care ne fac dacă nu unici în matca globală a inexplicabilului, măcar parte integrantă a unui proces sacru, ce nu poate fi revelat decât asceţilor.
Prin E-an-na reîntregim căutarea şi încercăm să găsim elemente care pot explica procesele dilemei noastre existenţiale.
Video preluat de pe pagina oficiala de YouTube: E-an-na
Dar ca să nu intrăm totuşi atât de mult în delimitări interpretative, ca ascultător pot spune că sunt un om câştigat. Auzisem Codru parcă acum un an şi mă întrebasem atunci cine sunt oamenii ăştia care sună atât de bine. Fusesem fascinat mult timp de Arkona şi ţin minte că-mi rămăsese dorinţa de a-i mai asculta. Era o combinaţie deosebită între folclorul nostru şi elemente din compoziţia ruşilor. Şi nu ştiu cum se face, dar zilele trecute i-am regăsit şi n-am putut rămâne un ignorant şi să trec peste. Muzica lor te răscoleşte, te pune pe gânduri şi îţi lasă în loc o stare. Nu ştii care e sau cum ai putea să o analizezi, dar ştii că ea este prezentă. Nu ştii dacă e de bine sau de rău, dar te simţi umplut de ea.
Aşa a reuşit E-an-na să mă umple cu muzica lor şi stau acum şi mă bucur de experienţa creată. Şi strig cât pot de tare că formaţia asta merită tot ce e mai bun, merită o deschidere naţională, merită turnee, merită să ne apropiem de ea şi să înţelegem că lumea noastră nu este compusă din superficialitate, ci are substraturi pe care dacă le-am putea măcar atinge în treacăt cu mintea, ele ne-ar schimba radical mentalitatea şi modul de a interacţiona atât cu noi, cât şi cu natura.
Iar răspunsul formaţiei la problemele existente nu a putut trece neobservat. După ce s-au întors de la prestigiosul festival Wacken, unde au reprezentat cu autenticitate poporul nostru, de la piesele în română până la costumaţie, componenţii s-au retras în studio şi s-au pus pe compus un manifest. Pădurea moare în jurul nostru şi noi vorbim pe la emisiuni că trebuie stopat abuzul, fără a lua nici măcar o nenorocită de măsură. E-an-na apără pădurea în care omul îşi aruncă gunoiul cu o indiferenţă crasă, nepăsător la consecinţe. „Mergem cu ochii deschişi spre propriul sfârşit… fiecare gest al nostru e un cuvânt urât caligrafiat în epitaf”. Ar trebui să ne dea de gândit, nu?
Video preluat de pe pagina oficiala de YouTube: E-an-na
Fără să ne ascundem, E-an-na aduce în spaţiul rock pe lângă reîntoarcerea la un anumit arhetip şi spiritul ecologic, fără a face mare vâlvă şi fără a milita în figuri de falşi protectori. Ei sunt acolo unde trebuie să fie ascultaţi, în casele noastre, în sălile de concerte, pe stradă, dar vor rămâne acolo, pentru că vor avea şi în continuare ceva de spus. Nu se vor da loviţi.
Şi ca să nu rămânem cumva într-o notă apăsătoare după discuţia asta, ţin să vă asigur că ascultându-le piesele, care apropo sunt deja postate pe canalul oficial, noi toţi vom lua parte la o experienţă unică. Cred că rolul ascultătorilor ar trebui să fie promovarea valorilor şi mai ales al celor care caută să recupereze bucăţi din autenticitatea unui popor, fie el al nostru sau al altora. Căci ei sunt acei „menestreli” care duc cuvântul mai departe, chiar şi sub o formă mai dură cum e muzica rock. Dar o duc cu blockflöte, chitare electrice, cimpoi, acordeon, clape, tobe, bass şi multă voie bună. Energie să fie!
Audiţie întinsă!
Video preluat de pe pagina oficiala de YouTube: WackenTV