
Sunt destul de nervos pe concursurile literare! Și o spun nu pentru că am participat la unu’ și politica lor a fost atât de haotică încât habar n-aveam când ar fi trebuit să primesc un răspuns, ci pentru că nimeni nu a avut amabilitatea de a oferi un feedback sau măcar un mail în care să arunce câteva cuvinte : băă, coa’e, vezi că ai ajuns în finală, dar am ales altceva pentru că…
Știu… o editură nu trebuie să se coboare la nivelul muritorilor, dar dacă tot e un concurs, măcar să fie unul corect până la capăt.
Pe lângă faptul că termenul de afișare a finaliștilor și a câștigătorului nu a corespuns o secundă cu regulile prezentate inițial, mai trebuie să stai, ca un amărât de concurent ce eşti, cu lupa pe un site alambicat ce duce către un blog slab semnalizat, ca să afli ce și cum se întâmplă. Nu te anunță nimeni, nu îți spune nimeni : bă, omule, vezi că punem aia și aia la data aia și aia. Stai și aștepți, ți se lungesc ochii în căutarea unui rezultat neargumentat.
Nu sunt eu în măsură să trag pe cineva la răspundere, dar frumos ar fi să postezi un fragment, ceva, din materialul câștigător, să vezi și tu cu ochii tăi ce a avut ăsta mai bun, să ți se dea și ție un cuvânt din bucătăria internă a juraților, măcar motivul pentru care o categorie a fost selectată în detrimentul alteia. Că nu a fost pusă doar așa în față. Ce, ar trebui oare să aștept eu cartea câştigătorului să apară la editură şi să o cumpăr ca să îmi fac o părere? Doar aşa să meargă cu vânzarea? Ce criterii s-au folosit, cum a decurs jurizarea? Nimic… Pana mea. Până și la concursurile muzicale ale steluțelor mării albastre sau mai știu eu ce chestiuță pentre copilași cântăcioşi juriul îți spune ce și cum, unde ai greșit, ce să îmbunătățești și de ce au ales să îi dea premiul altcuiva. Pentru că, de, trebuie să justifici cumva alegerea. Nu că așa m-am trezit eu pe o parte în dimineața asta și am zis…hmmm, pe-ăsta îl iau.
Dar cum suntem în România şi nimeni nu-şi asumă responsabilitatea, cine sunt eu să protestez?! Oricum nu ma va lua nimeni în seamă. Parcă aud: păi ce, ai materialul prost, cum să-l publice? Apăi aşa o fi, dar nu e frumos să ştiu şi eu? Că nu lucrezi pentru tine 2 ani, nu tragi de tine să găseşti cele mai bune combinaţii ca să fii lăsat în aer, fără o explicaţie. Că asta vrea până la urmă fiecare scriitor în parte, un feedback realist şi constructiv.
Şi da, sunt nervos, pentru că mi se pare delăsător şi murdar să fii aruncat aşa, fără o explicaţie, doar cu un mesaj infect de mulţumire pentru participanţi.
Păi în mă-sa mare, tu ca autor stai şi alergi de-ţi sar ochii pe la poştă şi prin xeroxuri ca să trimiţi materialul, ambalat în 2 miliarde de plicuri, cu antet, cu vrute şi nevrute şi ei te tratează ca pe o maculatură. Anunţă la 3 săptămâni de la termenul iniţial finaliştii, după care schimbă termenul de aflare a câştigătorului, că de, le mai trebuie timp. Păi asta înseamă că : ori nu s-au sinchisit să citească materialele, ori au prelungit aşa, de-a-n pixu, agonia, că doar doar va răsări cineva din teancul lor să corespundă profilului.
Pe lângă asta, se hazardează să anunţe mare şi clar că la începutul lui octombrie va afişa lista cu finaliştii, asta după ce în prealabil au modificat data de « în jurul lui 10 septembrie » şi nu se ţin nici de termenul propus tot de ei, a doua oară. Schimbă dată cum au ei chef şi te trezeşti că tot tu trebuie să cauţi un răspuns prin labirintul site-urilor lor.
Dar până la urmă asta înseamnă să ai experienţa unui concurs pe care îl faci deja de 4 ani sau câţi or fi fost înainte, că, pana mea, doar aşa ai avut ceva de învăţat din greşeli. Da, da, vezi să nu!
Şi nu, chiar nu sunt supărat că nu am câştigat eu. Chiar nu este vorba de lucrul ăsta, ci de mentalitatea lor şi de organizarea deplorabilă. Când participi la un concurs iei din start varianta că nu vei câştiga. Că asta ar trebui să fie atitudinea potrivită. Nu suntem zei. Nu mă îmbăt cu apă rece că am făcut parte din finalişti, chiar mă doare în cot. Dar mă enervează mişmaşurile astea, lipsa clară de vertebralitate.
Păi mă, cum să ajungem vreodată să progresăm, să nu ne mai arate toate ţările cu degetul şi să ne considere babuini, dacă noi nu suntem în stare să ne respectăm propriile reguli. Le schimbăm când ni se scoală, că aşa e trendul. Mişto, nu!
Şi ştii ce e şi mai ciudat ? Că noi trebuie să le respectăm regulile impuse, dar dacă ceri ceva ţi se întoarce spatele. Tot tu trebuie să dai un mail să întrebi când va apărea nenorocita aia de listă, ţi se răspunde după 2 săptămâni că va fi pusă la o anumită zi şi când te uiţi la data aia nu găseşti nimic. Ca după încă două săptămâni să descoperi ceea ce ar fi trebuit pus înainte. Pfff… da. Asta e.
Dar cum sunt un om corect şi cer să mi se spună în faţă ce şi cum, am avut îndrăzneala de a cere un feedback, să mi se spună şi mie criteriile, ce şi cum s-a întâmplat acolo. Ştiu că poate am cerut prea mult să mi se ofere un argument sau câteva idei despre ceea ce am scris, dar, poate, în naivitatea mea o să primesc un răspuns şi acesta să nu fie doar un banal „mulţumim pentru participare”.
Sunt dezamăgit. Dacă voi mai participa la vreun concurs, mă voi asigura dinainte că editura aia e serioasă şi îşi respectă participanţii. Şi dacă nu va fi aşa, măcar să îşi respecte termenele de publicare a unor liste pe care fiecare dintre noi le aşteaptă.
Nu voi da nume concursului sau editurii, că nu aş face altceva decât să le fac publicitate gratuită.
Până una alta eu îmi voi vedea de drum şi de ceea ce am de făcut, cu capul sus şi cu dorinţa de a ajunge pe noptiera prietenilor mei sub forma printurilor de cartier. Căci, până la urmă, dacă nu eşti bun de publicat, vei opta într-un final şi pentru varianta download la liber. Şi vom vedea apoi dacă tot ce am scris a fost în van sau nu. Dar până atunci mai este mult şi nu mă voi lăsa. Pentru că, fără modestie, cred în acest material.
Voi mai aştepta şi opinii.
Dragii mei, căscaţi ochii şi urechile înainte de a trimite un material oriunde, că nimeni nu va da două parale pe voi. Pentru că, de, suntem prea mici. Nu există şi nu va exista poate, ca în afară, un agent literar ca să te îndrume şi care să îţi spună ce şi cum e bine. Mai avem mult până să reuşim. Literatura de azi se scrie la bax, ca apa minerală. Dar va veni şi vremea în care sita va cerne ce e bun şi maculatura va rămâne aruncată prin vreun anticariat, asta dacă va avea vreun strop de valoare.
Până atunci, capul sus şi lectură multă!