Sau istoria recuperării unui ego de care îmi era dor…

Omul e construit pentru pasiunile sale şi pentru a ajunge la atingerea lor, dar de cele mai multe ori el pierde nişte nuanţe de care nu este conştient. Azi, spre exemplu, am deschis laptopul şi word-ul cu viitorul meu roman şi mi-am adus aminte că prin casă mai aveam un mp3 player, cu display şi câteva jocuri preinstalate. Dă-i şi caută-l, întoarce casa cu fundu’ în sus, chiar în preajma Paştelui şi conectează-l prin microusb la laptop. Voiam să mai ascult muzică la altceva decât telefon, sistem sau calc. Am deschis folderul principal şi am dat de unul Selecţii faine (eu aşa le pun titlul pieselor mişto pe care le scot din albume). Bineînţeles că mi-era prea lene să aştept să se încarce bateria de la mp3 player şi am recopiat dosarul în Aimp. Da, pe asta o ştiu, da, de asta îmi era dor, aaaaa… asta e cea de atunci… hmmm, dar asta ce e ? Maria. Mă, de unde am eu piesa asta? Sună a ceva vechi, a o atmosferă pe care am pierdut-o sau pe care nu am trăit-o, sau pe care am trăit-o, dar am uitat-o sau am ascuns-o pe undeva prin alveolele pulmonare, umori sau plasmă. Ciudat, oricum. Dă-i şi caută în file info: BUCIUM ! Şi atunci mi-am prins o palmă în funte şi mi-am spus: mă dobitocule, tu nu ai avut curiozitatea să asculţi mai mult, mă, de la ei, ai preferat să te înfunzi în tot felul de chestii şi să abandonezi muzica bună !

Scriu şi gândul tot nu a trecut, am o senzaţie tâmpită că am pierdut ceva. Şi ei m-au golit: au scos tensiunile, frustrările, neliniştile, nervii, planurile, schiţele, datoriile, banii şi mi-au pus în loc un câmp abia împrimăvărit cu flori şi arome, cu libertate, cu descătuşare şi joc, cu pasiuni şi lucruri simple. BUCIUM a dat de pământ cu tot ce acumulasem şi a închis cercul unui motiv pe care s-a consolidat şi se consolidează personalitatea şi felul meu de a fi: acela al originilor, al recuperării unor timpuri în care stădeam trântit pe covor şi primeam căştile masive ale tatălui care îi oferea fiului bucăţi din el, fâşii din sufletul şi pasiunile sale. Cum priveam cu ochii mari la buretele moale, scarojit pe margini de la uz şi cum legam o bucată de elastic sau apăsam cu putere cu mâinile pe difuzoarele tari să simt până în ţeastă acel sunet, acele acorduri venite din alte timpuri. Atunci ascultam Phoenix, închideam ochii şi alergam prin păduri, mintea mă proiecta în haiduc, în păsări sau animale mitologice, eram războinic, viteaz, eram tot ce voiam să fiu. Aşa am învăţat să apreciez natura şi să o descopăr.

Azi am luat căştile, cam cât erau cele din copilăria mea, mi le-am îndesat pe urechi, am reglat potentiometrul şi am dat play: Bucium. Aceleaşi stări, acelaşi eu de acum mult timp ce ar fi făcut orice să ajungă prin pădure, care să se tolănească prin iarbă şi care să se elibereze de toate grijile, care să alerge, să privească râpe adânci şi să urce pante abrupe.

Bucium mi-a readus copilăria, adolescenţa, nebunia şi rebeliunea. M-a facut să scriu acest articol în care îl văd pe tatăl meu ce îmi punea primul vinil cu Phoenix, şi mă văd şi pe mine ducându-mă acasă, aranjându-i căştile pe urechi, volumul în potenţiometru şi spunându-i: Acum eu sunt cel care îţi aduce adolescenţa, tinereţea ta prin vocile şi instrumentalul unor oameni minunaţi.

Vă spun atât, oameni dragi, prieteni ai BlogulLor sau nu numai, ascultaţi Războieni, ascultaţi-vă sunetul propriu. Ăştia suntem noi, asta e sound-ul naţional, e piesa care te trece prin stări din cele mai complexe, de la joacă, la pasiune, la dragoste nebună, la o beţie în care te-ai simţit fain, la prieteni, la ce ţii tu mai mult.

Dacă te-a părăsit prietenul/ prietena, baga, tată, un Bucium, te va face să plângi în hohote pe anumite bucăţi, dar îţi va lua povara, te va elibera.

Vrei să te conving mai mult. Ok, ia Războieni şi fixează-ţi Ipod-ul sau telefonul, sau flac-ul, wave-ul sau şi minimalistul mp3 şi pune-l aproape de 3:20. Ascultă cu ochii închişi, cu căştile pe ţeastă, întins în pat. După care dă piesa de la început. Ascultă albumul Voievozii ca pe cea mai bună muzică pe care ai trecut-o prin timpan.

Respect Bucium şi vă cer iertare că v-am descoperit atât de târziu (trupa e înfiinţată în anul 2000). Ar trebui să ne promovăm valorile, mă, nu să le lăsăm să piară. Am avut un Phoenix, avem o Pasăre Rock, dar vom avea Bucium care să ne reprezinte de acum înainte.

Dorian Dron

Dacă doriți să revizitați BlogulLor în căutare de noi articole, dați-ne un Like pe pagina noastră de Facebook.