Azi mi-am amintit că am avut şi eu un blog în care obişnuiam să scriu, dar pe care l-am abandonat, însă mi-a atras atenţia căutând un articol pe Google. Nu aveam aceeaşi tragere de inima cum am acum cu blogullor, dar împărtăşesc cu voi 2 poezii pe care le-am creat prin 2011. Până la urmă Blogul Lor este şi blogul vostru.

Te admir…

de Dorian Dron

Ţi-am zis în fiecare zi să mă laşi singur, să-mi împart timpul după cum îmi place,

Să cânt, să urlu, să alerg pe scări în sus şi-n jos,

Să mă îmbrac cu aceleaşi haine uzate şi murdare

Să beau bere şi să fumez…

Ţi-am zis în fiecare zi că nu vreau să merg, că nu-mi plac locurile noi şi

Oamenii ce-şi aruncă mâinile pe bituri proaste.

Ţi-am zis în fiecare zi că mi-e teamă să vorbesc, să nu aud jeguri de fraze aruncate din complezenţă

Vorbe frumoase, feţe dragi ţie, subiecte ce trec aberant.

Ţi-am zis în fiecare zi că mâncarea ta nu-mi place, că detesc dulciurile alea pe care mi le îndeşi pe stomacul gol

Că nu mă interesează de ce a mai făcut Şefa ta, ce aberaţii a mai scos ăla ori de salariul tău de căcat

De cât de mult tu ai evoluat, de cât de mândră eşti de laudele lor.

Ţi-am zis în fiecare zi să mă laşi singur…

Să stau să lenevesc, să mă întorc obosit şi să deschid un pet de bere, să îmi dau muzica în blană şi să nu fac curat. Să nu mai spăl caserole cu kilu în care mâncarea stă de-o lună, să nu-mi mai fac dulapul de o sută de ori şi să îmi dau posterele de pe uşă.

Ţi-am zis în fiecare zi… dar

Tu zici că n-am timp de tine, că de fiecare dată mă vezi nervos, că te simţi înjosită şi jignită de prezenţa mea. Că fac mişto de tine când ne vedem cu alţii, că glumele mele nu sunt glume şi că sunt un ciudat. Că vrei să mă rad mai des, să îmi tund părul până la ţeastă, să fac impresie bună, să mă uit mereu după tine şi nu după alte zeci şi sute de cururi şi să te admir. Să râd, să te strâng în braţe, să te sărut, să mergem mână în mână, să culegem frunze şi să ne uităm după copii, să ne alintăm, să ne ridicăm statui. Şi iar să te admir.

Da, te admir… pentru că

Sunt un ciudat şi vreau să rămân aşa…

În fiecare zi e linişte…

de Dorian Dron

În fiecare zi e linişte,

În patul meu de cămin cu cearceafuri asudate,

În buda permanet murdară, cu gunoaiele lăsate,

În pereţii stropiţi cu bere de contrabandă,

Ori în chiştoacele de pe jos.

În fiecare zi e linişte…

E linişte chiar şi când tac. Aud refrene de la etaj

Scârţâit pervers de pat, Afoni castrându-şi corzile

Femei ţipând isterice şi copii alergând printre sticle de vin.

În fiecare zi e linişte…

E linişte la muncă, la şcoală, pe stradă,

E linişte chiar şi în colţul meu de caiet

Chiar şi în farfuria din faţa mea

E linişte pe faţa ta.

Îţi văd ridurile şi te înţeleg.

Pentru mai multe poezii si proză: doriandron.wordpress.com

Dorian Dron

poza este preluata de pe site-ul:

1. mresidence.ro