A fost odată ca ieri doi băieţi ca brazii: Yon cel Înţelept şi Gheo cel Hazliu. Şi erau sărăcuţii singuri la părinţi şi pubertatea le bătea pe feţe. Pe lângă coşurile vârstei de 14 anişori, tricourile le puneau mari probleme la agăţat fetele din palat. Mergeau la cursuri cu teamă în priviri, doar, doar nu le-or observa vreo cadână tricourile zoiase. Până şi nasurile borcănate treceau cu brio testul pasiunii lor. Căci dragii mei, aceşti doi bravi eroi, erau fani metal. Peste câteva zile în cetate urma să se zguduie boxele celui mai important festival al motoarelor şi gecilor de piele. Dar cum ei, sărăcuţii, nu-şi permiteau o geacă de Doamne Ajută, îşi frământau minţile la foc micuţ pentru găsirea unor tricouri unicat. Că doar în negru se vor duela, dar cu imaginile se vor lumina.

De peste mări şi ţări, tocmai din capitala rockului, poposeau în palat fiarele pe două roţi. Cum puteau ei să se facă de râs cu 2 tricouri nespălate şi decolorate?

Yon cel Drept, după multe nopţi de nesomn, îi spuse tovarăşului său:

– Mărite Gheo cel Hazliu, de mâine într-o săptămână vin fiarele din cetatea Finlandia la noi în livadă. Se strânge toată pleata cetăţii şi noi suntem de râsu’ gâinilor cu tricourile astea. Or fi ele uzate şi o mândrie pentru lume, dar acum e un eveniment unic în lume şi tre să ne schimbăm şi noi faţa. Nu ne tragem şi noi nişte tricouri personalizate, ceva, să se vadă peste hotare? Doar nu le-om lăsa să pută mereu a zoaie şi praf. Ce să facem?

– Mărite Yon cel Înţelept, multă dreptate iaşte în cuvintile tale. Trebuie să găsîm o soluţie pentru că săpunu di casă nu mai scoate nişio urmă. Nu vreai tu să ne dăm comandă di nişte tricouri funny, să li persănalizăm noi. Să…să ni facem cele mai tari tricouri iever şi să vadă hiarele că şe avem noi icilişea nu vor ave iei vreoda’. Gândeşti-ti că punem formaţia Nightwishera pe faţă şi o să scriem versurili pe spate. Da… la piesa ista nouă… hmmm… cum îi spune?

– Nu contează acum piesa. Hai să vedem de unde comandăm.

– Mărite, stiu io un magazin de tricouri de unde îţi poţi lua cele mai bazati materiali. Să moarî Gigi balauru, ăla de mi-o furat-o pe soru-mea şi-o înghiţit-o, de ti-oi minţi. Hai la fântână. Odată şie ajungi în faţa ei şi spui de tri ori tricouri, tricouri, tricouri, un mari portal si va deschidi şi vei pătrundi într-o lumi de unde nu vei mai scapa. E şmechirie, mărite! Ia uite. Aleji mărimia şi culoarea. Aşi pe faţă şi pe spate ai tricoul şi poţi să pui şie vrei tu. Uiti. Dacă dai cu mâna pe apă, iaca ai pus de la tini din minti o clipeală de ochi.

– Frate, Gheo, asta e lucrătură de la dragon. Cum să poţi să faci una ca asta? Iaaa să mă caut de o uitătură?

– Păi îi simplu, mărite, ia gândeşti-ti tu la Floor cea cu vino-ncoa. Iaaa, iaa gândeşti-ti tu când o dat ia frumos din pleată şi-o urcat atuncişea la piesa aia lungă.. Ţii minti. Tot la noi în ogradă o fu, dar multă vremi o trecut de-atuncişea.

– Ahaaaa… Hmmm… daaaa. Îi bunăşiuniiii gagica. Uoooiii, m-oi molipsit cu vorba ta. Ia să mă gândesc… Hmmm.

Şi în secunda următoare chipul prinţesei se imprimă pe tricou, atât de puternic şi de real, că cei doi au crezut multă vreme că totul era pe viu.

– Daaarrr staaai Gheeo, că noi suntem săraci, nu avem de unde să plătim aşa ceva. Tu vezi cum se vede? De unde bănuţi, că abia ce ne permitem să ajungem la concert, chiar dacă se ţine la noi în bătătură.

– De ai şti, măriti, ci ieftin îi? Ia cată-te prin buzunari? Ai o monedă? Nu contează cari? Arunc-o în fântână şi să vezi cum sari tricoul? Bagă!

Căutând anevoie prin buzunare, Yon găsi cu greu o monedă ruginită. Când s-o arunce în fântână, flăcările dragonului, ivit pe nevăzute, îi topiră bucata de metal. Şi atunci în cetate se porni o mare jale. Dar Gheo, cu sufletul întristat după furtişagul surorii, apucă o bucată de pufulete din punga pe care o avu în buzunar şi sări pe coama fiarei. Nu putu să vadă lacrimile prietenului şi îi înfundă în nări dragonului două bucăţi de pufuleţi. Flăcările topiră bucăţile de mălai şi diavolul cu aripi îşi răsuci capul de trei ori şi căzu lângă fântână. Din limba lui săriră 2 monezi de aur şi îndată corpul i se transformă în cenuşă. În locul lui apăru măiastră sora lui Gheo.

Jalea lui Yon se opri şi apucă cu mâinile tremurând moneda de aur. O aruncă în fântănă şi tricoul cu imprimeul viu sări îndată. Îi dădu şi lui Gheo cea de-a doua monedă şi al doilea tricou ieşi la suprafaţă. Dar când să plece spre centrul cetăţii, fântâna începu să bolborosească într-o limbă ciudată şi să arunce o punguţă. Şi pe loc o voce regăsi graiul lor:

– Pentru că aţi fost bravi şi oneşti, vă cinstesc cu această pungă. Tot ce e în ea o să vă ajungă o viaţă. Cheltuiţi cu cap şi nu uitaţi cine sunteţi. Căci cu cap aţi reuşit să scăpaţi de marele balaur.

Cei doi mulţumiră cu capetele plecate şi cu buzele tremurând, strângând în braţe sora regăsită.

Tocmai atunci primele acorduri se auziră în cetate.

Pe braţe fură puraţi până pe scenă şi prinţesa Floor le sărută tricourile.

– Vedeţi, oameni ai metalului, aceşti doi copii au cele mai noi tricouri ale formaţiei. Luaţi aminte şi la anu să vă văd cu ele. Şi acum să rupem boxeleeeeeeeee.

Şi aşa au trăit până la adânci bătrâneţi cu tricoul cel viu sărutat de buzele prinţesei.

Morala: Tricoul de personalizat te scoate din…

Dorian Dron

Dacă doriți să revizitați BlogulLor în căutare de noi articole, dați-ne un Like pe pagina noastră de Facebook.

Surse: Pozele sunt preluate de pe site-ul http://www.tshirts.ro

Articolul a fost scris pentru SuperBlog 2015