sau O mie şi una de arome
În departare buciumul sună a jale şi câteva oiţe răsfirate behăiau în sincron. Fiecare ar fi vrut să se facă auzită pe câmpul înserat, dar glasul lor se pierdea în vuietul artificiilor ce pocneau pe cer. Aerul încărcat de sulf şi litiu se pogorî pe pamânt, anunţând venirea oştirii. Iar cornul sacadat, din care ieşiră trei acorduri ameţite, anunţă venirea Domnitorului.
– Haoleeeeu, Baiazide, greu mai ajunge omul la tine, intră Mircea cu hainele mototolite. Aşa primire îmi faci, pui sardinelele să mă pipăie? Doar ne-o fu vorba că o dăm la pace iarna trecută. Ce te-o găsi să vii acum?
La un semn trăzni-i-ar calea şi se umflă în saboţi, Baiazid umflându-şi cocul, îl privi cu dispreţ.
– Mirciulică, om hain, tu nu înţelege ce venit la tine? Răsună vocea ca un tun. Trei zile trecut de când Sudanu caştigat la noi şi tu nimic. Pe Facebook nu băgat la mine în seamă. Nu comentariu voiam, un Like ajungea. Dar nu bagat la mine în seamă şi venit cu armata. Gândit io la tine că război e bun. Frunzele nucilor tremurau la răsunetul paşei.
– Baiazide, trăi-ţi-ar neamul, tu aşa mă ştii pe mine, om de necuvânt?! Am vrut să-ţi scriu, lovi-te-ar fericirea, dar mi-o tăiat aştia netul că cică nu mai sunt galbenii la modă. 3 zile nu am prins nimic. Am ratat până şi distracţia prietenului Suleiman, cam pe atunci când l-a ras de cap pe colegu Afumatu. Dar de… nu sunt vizibil mereu.
– Ridici la mine vocea ta?! Schimbat la tine provider-ul şi dat Like. Acum târziu este şi armata meu aşteaptă. Îşi frecă mâinile cu bucurie.
– Staaaaai niţel, frăţioare! Uite acu îţi dau un like. Dar pentru atât fu nevoie să vii cu oştirea câtă frunză, câtă iarbă? Apropo, ai nişte iarbă că a cam obosit calul meu?
– Mâine la 11 bătut pe tine şi luat femeile şi auru. Că netul nu bun. Şi tu facut mişto de mine.
– Baiazide, lasă vrajba dintre noi! N-ai vrea tu să bem o cafea înainte? Că aşa mi se închid ochii şi mă apucă niţel căscatu’. Găseşte tu pe-acolo un ibric, ceva, s-o pui de-o cafea. Hai că mult drum oi bătut până la tine.
– Bă… dar nu prost la tine. Şi mie poftă de cafea şi ciubuc este. După o mică pauză de respiro: Korkmaz bagat cafea acum la măcinat şi trecut o lulea aprinsă.
Zdrăngănituri de oale… vase aruncate, ţipete, o coadă călcată de pisică…
– Măria ta, răsuflă sacadat… am uitat râşnita acasă!!! începu să plângă fata şi să se vaite.
„Phuhahahahha”, începu să râdă Mircea cu zgomot.
– Băi, Baiazide, ţi-ai tras română fra’?! Auzi: Korkmaaz. Phuhahahahah!!!
– Îndrazneşte boşorog să spună la cadîna mea română?
– De ce, ţi se pare că vorbeşte turca? Hai… lasă asta şi dă cafeaua că buzele o iau pe uscat.
– Cum nu avut rajniţa, Korkmaz ?! Cu ce cafea făcut acum? Urlă sultanul, în timp ce domnitorul râdea în barbă.
– Staaaaai aşa, tăticu, nu sări că-ţi frig buricu’! Nu eşti tu acasă la fratele tău Mirciulică? Are tata cea mai smecheră unealtă. Ia.. deschide niţel placa aia, mânca-ţi-aş netul tău furios… Nu… nu aşa, mey, Baiazide… că nu e yatagan să-l tragi din teaca. Ia… dă cu dejtu’.
– Bagat parola… aşteptăm. Conexiunea de rahat avut la voi aici. Maine cucerim şi bagat netul de la noi.
– Haaai lasă netul şi cată “Magazin online cafetiere“. Da, mă… aici. Aşa. Dă cu dejtu’ pe cuvinte să intri. Aşa. Bun.
– Ce pagina la tine este… multe produse frumoase. Bani buni. Eftine. Dar noi la tine venit, tu cumparat ceva bun la noi. Maine gândim dacă bum bum. Zâmbi în barba lui.
– Bagă “cafetiera profesionala” şi ia de vezi cea mai tare maşinarie de la Alah încoace.
– Nu deştert cu Alah!!! Nimic nu bun peste Alah, se încruntă Baiazid.
– Eiii… lasă că vezi tu. Ia uite: “cafetiera Arzum“. Cea mai buna cafetiera ce fu scoasă la noi în ţara. E pe…
– Peşkermi curlim murim, arhalamab ciucuf mudur!!!! Apărut model nou!!! La noi fabrica este, dar model aici e nou şi bun. Eu comandat demult model ista, dar venit la voi primul. Decapitam la tine… Ahmaramarm cacahrîb bârâm! Se înroşi de furie sultanul.
– Nu sări, fraţică! Ia uite: batut la tine din palme, venit cafetiera pe spate. Popeteeeee, îndesa-ţi-aş sandaua în ochi, adă râşnoiu ăla pentru sultan, strigă Mirciulică la omul lui.
Popete se strecură printre oamenii lui Baiazid şi aşeza la picioarele sultanului cutia cu sigla MarketOnline.ro. O desfăcu… şi dintr-o dată o lumină se aprinse în cortul sultanului. Până şi încruntarea de pe faţa Înaltpreastrălucitului se destinse de uimire.
– Arzum OKKA, plecăciune, Arzum OKKA, plecăciune…
– Acum iertat la tine, dar dat like la pagină! Abropot, maşina avut pagin’ Facebook?
– Are, barosane. Dai cu cautarea MarketOn. Acu s-afişează. Hai să încingem o cafea, că de-ai şti cum iese n-ai mai pleca de la noi!
După 10 minute şi prima gură de cafea.
– Mirciulică, trăiţi-ar neamu, bună cafea face aparatu’! De data asta te-am iertat, dăr să te pună sfântu net să nu dai like data viitoare ca-ţi macin barba ca la aparat.
– Avut grijă de tine! Acum plecat de la mine! Eu avut grijă de ţară, facut cafea babană.
– Haaaaai să-nverzim. Ne-am schimbat graiul. Te-o hidratat aparatu la inimă şi om făcut schimb de limbi? Muhahhahhalah.
Arzum OKKA măcina în continuare cafeaua. Butonul se opri şi sultanul încremeni. Din fundal apăru Mirciulică: Băăăăă, nea regizoru’, noi nu trebuia să fim, mă, în Şeherezada? Cum am nimerit la Baiazid?
Din pâlnia regizorului se auzi un oftat: Gigeleeeee, ţi-am zis să nu îmi faci cafea înainte de primul cadru… Ce tragem aici: O mie şi una de arome?
Pozele sunt preluate în ordine de pe site-urile:
- http://www.marketonline.ro
- http://www.marketonline.ro/electrocasnice/cafetiere/
- http://www.marketonline.ro/electrocasnice/cafetiere/arzum/
Articol a fost scris pentru SuperBlog 2015.
Acest articol este un pamflet şi trebuie tratat ca atare. Orice asemănare cu personajele istorice este o pură întâmplare şi constituie un exerciţiu de imaginaţie.
Dacă doriți să revizitați BlogulLor în căutare de noi articole, dați-ne un Like pe pagina noastră de Facebook.