Articol preluat de pe site-ul: Hanul lui Papuc
Cel mai bun doctor oferă întotdeauna cât mai puţine medicamente. (Benjamin Franklin)
Fiecare om este autorul propriei sale sănătăţi sau boli (Buddha)
Mi-a trecut zilele astea prin tărtăcuţă ideea că tinerii sunt cam prinşi în faţa smartphone-urilor, tabletelor, laptopurilor, ochelarilor 3d sau tehnolologiei procesate, adulţii o mai ard cu câte un vinil şi un film downloadat de pe vreun pc, dar nimeni nu s-a gândit la bătrânei. Ei cu ce se laudă, cui, cum şi la cât timp?
Şi nu puteam evita veşnica obsesie a medicamentelor prezentate în exces pe canalele media, la aparatura pe care o poţi lua frumuşel acasă să vezi cum funcţionează şi la tonele de flyerele cu simptomul fiecărei boli inventate sau nu.
Aşa am constatat că bătrâneii o babardesc mai tare decât oricine pe vicii, mai tare decât orice împătimit al tehnologiei din ziua de azi. Sunt mai aprinşi decât orice obsedat de selfie-uri sau like-uri şi de multe ori se bucură mai tare decât noi. Păi cum naiba vine asta?
Hai s-o luam într-o ordine. Dai drumu la televizor, vezi o prostie de Noră pentru fiică, fiică pentru naşă, suleiman, înşelătorie cu camera ascunsă, can-can cu cururi şi ţâţe pe afară sau canapele pe care vin toate inteligentele ţării şi fix dupa 10 minute se gândesc boşii cu emisiuni prefabricate să te infunde cu o publicitate, ca prea ai obosit să băloşeşti în faţa ecranului în fotoliul/patul tău confortabil. Şi după ce vezi salam, salam, pampers, pateu, pixuri, maşini, băuturi şi spoturi la litoral, tâţe, înşelătorii cu ispite şi alte mizerii, ţi se lipesc ochii pe Stela şi Arşinel care îţi mai fut un medicament în faţa ochilor. Că uite ce bine mă simt, că uite ce face farmacia pentru noi, că uite ce de reduceri, că ia aia pentru ficat şi pentru buci, pe ailalată pentru spălături pe creier şi etc.
Bă şi nu ştiu cum se face dar doua zi raftul cu produsul ăla e pe jumătate epuizat. Zici că ăştia doi îi hipnotizează, le dă cu cutia prin faţa ochilor şi le spune aşa, cu o voce melodică, uşor tremurată: Mâââââineeeee să mergeţiiii la farmaciaaaaaa inimiiii să luaţi… că veţi scăpa de toate problemeleeee… Şi se duc oamenii. Se pun la coadă ca la carne pe timpuri şi aşteaptă cu cacatul ală de card verde în mână. Mă şi aşteaptă, toţi uitându-se la raftul cu produsele prezentate la televizor. Până când se trezeşte vreun deştept să deschidă subiectul despre boala lui şi ce pastile ia. Aici se duce pe apa sâmbetei feng shui-ul, karma şi tot zen-ul, vorba băieţilor de la Taxi.
Mă, atât trebuie ca unu’ să pornească subiectul BOALĂ că e prăpăd! Poate să se deschidă în momentul ăla şi cerul şi pământul, poate să fie uragan sau cutremur, să treacă Majestatea Sa sau Înalt Prea Prea Mult Fericitul prin faţa ochilor, dacă subiectul despre boală şi medicamente a fost deschis totul e în zadar. Şi porneşte unu: că îl doare pe ici şi pe colo, că a luat aia pentru fiere, aia pentru somn, aia pentru inimă şi circulaţie, că ce bine se simte el după ce a îndurat chinuri groaznice. Şi e oprit imediat de al doilea care îi spune: nu, aia nu e bună pentru inima, că mi-a spus mie doctorul x, că boala mea e mai gravă şi iau asta şi asta. Şi intră şi o domniţă în discuţie: că ei nu ştiu nimic, că fără medicamentul prezentat de Stela nu ajungea ea să mănânce atât de mult de Paşte şi bila să îi funcţioneze corect.
Atunci să te nimereşti să treci pe lângă ei sau pe lângă farmacie. Îi vezi atât de prinşi în discuţie, unii o mai lungesc ore în şir pe lângă bloc sau pe băncuţa din faţa scării, alţii o mai duc şi în faţa altarului sau prin cimitir, unii doar prin parcuri sau alei şi tu rămai doar cu o cruce mare făcută în mijlocul zilei, chiar dacă prin jur nu e vreo troiţă. Îţi termini crucea şi mai apuci să dai un like la postările Ancăi din excursia din Caraibe, în timp ce tu te cauţi prin buzunare de banii de pâine.
Iar dacă subiectul: medicamentul ăla e mai bun decât celălalt se apropie de final, se mai găseşte vreunu’ între vârste care se bagă din curiozitate şi le spune: dar cu tensiunea cum staţi?
Bă şi de aici poţi să te duci să mănânci 200 de mici, la 200 de restaurante, să vezi cinci meciuri, să citeşti romanele lui Dostoievski şi să te întorci ca un limax şi ei tot să mai aibă vreo ora până să pună punct. „Tensiunea mea e aşa, că îmi pun brăţara aici şi aştept până face bip şi îi dau drumu şi îmi dă o hărtiuţă pe care scrie valoarea/ A mea nu e cu hârtie, a mea e instant, pun mână şi paaaaam, în câteva secunde mă anunţă dacă e bine.” Se dau mari în aparate de tensiune, care sunt cele mai bune mărci, care au precizia mai apropiată de valoarea standard, care îi arată glicemia ok, colesterolul şi pulsul.
D-asta medicamentele şi tensiometrul unesc oamenii, îi adună şi-i împing să socializeaze. Era telenovelelor povestite la casa scării a apus. Noua era a medicamentelor să trăiască. Long Long Life!
Oameni buni, lăsaţi tâmpeniile deoparte şi gândiţi-vă doar la un aspect: totul e campanie, imagine, culoare şi bani aruncaţi! Puteţi să mă înjuraţi, să îmi spuneţi cum vreţi, dar ascultaţi-mă puţin. Bunica unui coleg şi-a cumpărat prostie aia de tensiometru, că a auzit la ăla şi la aia şi a văzut la televizor. Şi îl foloseşte în fiecare zi, de 3 ori, mai ceva ca mesele indicate şi stă şi compară. Apoi o sună pe vecina cealaltă ca să îi spună valorile şi cea de la capatul telefonului îi confirmă. Şi nu m-ar deranja situaţia, dacă nu aş şti câtă ipocrizie e în spatele manipulării ei. Stă şi îşi măsoară tensiunea şi colesterolul. Dacă, Doamne fereşte, aparatul se blochează e sfârşitul vieţii, intră în panică. Începe să tremure şi o sună pe Magda. Începe să tremure şi o sună pe Magda. Apoi apelează la medicamentele ei, din prospectul pentru cap al produsului X. Sigur îi va face bine, să nu aibă dubii că şi pe ea a liniştit-o. Şi apoi apucă iar tensiometrul. Şi după tensiometru: Răul+Leşin(eventual ambulanţă şi spital)=LOVE!
Şi atunci intervine doctorul pe a cărei reţetă era trecută o pastila pentru inima la orele alea, nu de-a-n boulea, un ceai de sunătoare şi mentă, linişte, care vine şi cu tensiometrul. Îl pune la mână, în timp ce bătrânica parcă prinde viaţă când simte stetoscopul rece pe braţ şi aşteaptă. 140. Iar atunci faţa i se îngălbeneşte şi se începe harţă cu medicul: Fugi, domne de-aci! Eu am 110 maxim. Vai ce m-au apucat căldurile. Păi, nu-mi arată mie aparatul? Ia-uite ce aparat deştept am. 2milioane am dat pe el. Vii tu cu ceasul tău de la 1900 toamna să îmi iei tensiunea?
Degeaba le explici că aparatele din comerţ nu sunt precise şi pot avea valori cu +- 1/2 (naiba ştie câte) unităţi, degeaba te zbaţi să le interzici ia alte medicamentele pe care alţii le-au luat sau încercat pentru boala lor, că nu se vor trezi decât în mometul în care vor fi intinşi în ambulanţă.
Şi asta ma enervează la culmea. Lăsaţi medicamentele luate de-a-n pixu şi bucuraţi-vă de viaţă. Ieşiţi şi plimbaţi-vă, bucuraţi-vă de soare sau de umbra din parc, faceţi lucruri care să vă relaxeze, nu care să contribuie la o fugă permanentă după hapuri propuse prin reclame bine prezentate.
Nu mai credeţi în tot ce e pe piaţă. Dacă articolul ăsta ar ajunge la câţiva oameni, tot aş fi mulţumit că v-am avertizat, dar dragii mei, vă complaceţi în efecte de tip placebo: luaţi medicamente care nu au niciun rol, doar pentru că mintea voastră e conştientă că vă veţi simţi mai bine după. Şi chiar aşa va fi. Sunt mii de teste efectuate de cercetători. Dă-i unui bolnav internat o pastila şi spune-i că e cea mai puternica de pe piaţă şi îi va face bine. Întreabă-l după 10 minute cum se simte şi va spune c-a făcut minuni. Dar pastila numai tu ştii că a fost o banala aspirină.
Nu contest cazurile grave, acolo este o altă poveste şi nu vreau să mă bag.
Dar dacă eşti zdravăn, mergi pe picioarele tale, te duci la cumpărături, mai dai şi o tură prin natură şi mai bagi şi o juma de încălzire, îţi recomand să nu iei după ureche ce se aude pe la televizor şi să iei tratamentul pe care ţi-l prescrie doctorul, dar numai după analize. Că şi aşa sunt mulţi doctori care o ard aiurea pe reţete şi pacienţii se întorc că le-a fost rău.
Vă doresc sănătate şi luaţi totul cu cap. Discerneţi înainte de a lua ce e frumos ambalat şi colorat. Şi la publicitate… schimbaţi canalul!
Dorian Dron
Dacă doriți să revizitați BlogulLor în căutare de noi articole, dați-ne un Like pe pagina noastră de Facebook.
Pozele sunt preluate, în ordine de pe site-urile:
1. www.emag.ro
2. Video – YouTube
