Şi-atunci a apărut EA. Auzisem eu ceva mişcare înainte, dar nu crezusem până când nu îmi ridicasem capota. Bueeey şi-atunci o bunăciune mi-a dat amestec la cerneală. Să-i fi văzut arcuşoare cum şi le apăsa, aşa, click, click, click, încetişor, cu stil şi cum îşi unduia capota. Băăăă, tăticule, şi mai avea nişte forme şi un cip, băă… d-ăla de te vede şi în gaură de şarpe, ceva de speriat. Ia aminte, stăteam ca prostu şi mă holbam la ea, ca un retardat. Nu îmi reveneam şi mă lua cu rău de la stomac. Pilaf mi-a facut cerneala în mine, am simţit-o până în gât. Buey şi cum stăteam mai mult chitit în ghereta mea, scăpă, taică dacă poţi. Că ce… că crezi că se lăsa fata? Nuuuu!!! A băgat o privire laser şi mi-a scanat inima, frăţioare. A văzut tot: şi când mi-a înfipt Gică primul jet şi când se juca tembelul de Ionică cu arcurile mele de făcui la genuflexiuni cât tot neamul meu la un loc. Tot măăă, până şi ce făcusem la budă cu 2 minute înainte.

 Şi nu că mă deranja foarte tare, dar avea un cap roşu, aşa nichelat, de mi-a dat contorul peste cap. Nu ţi-am zis că m-o luat baştanul la frecat de dimineaţă, că de ce nu îi mai dau cerculeţul corect pe foaie şi numele în relief. Păi cum să mai fac ceva, dacă roşcata asta băgă drăcuşorii în mine? Tu mai ştii eticheta aia de mi-or lipit-o ăştia în fabrică? Ştii că pe ea mi-a lăsat un cod de bare, cică să fiu mai uşor de recunoscut dacă îmi zdrelesc un arcuşor sau îmi sparg tamponul de cerneală. De unde, măăăăă, trăi-ţi-ar neamu’, să fi văzut ce a făcut bagaboanta. Mi-a tras o scanare şi la asta şi i-am auzit zâmbetul ăla de baştan cu nasu’ înfipt în tavanul biroului. Ştii ce mi-a zis? Mi-a zis aşa:

– Da, puişor, ştampilă de pe la 2000, cu arcuri uşor curbate şi rezervor de 1ml. Slăbuţ şi cam depăşit. Cum te-ai frecat puţin, cum ţi-a sărit cerneala. Hmmm… i-a uite, guralivule, ai fost primul din seria ta şi ai ajuns codaşul biroului. Da… ce să spun… Un pseudo-intelectual dornic să ajungă cât mai sus înspre mâna şefului. În curând o să priveşti lumea de sub hârtile din coş. Muhahahhaha. O să vezi cum or să ţi se roadă arcurile prin vreun tomberon urât mirositor şi poate vei avea norocul să dai de vreun copil ce te va mai freca puţin. Că în rest eşti mort. Şi acum ai cerneala uscată.

Bueeey şi nu am mai putut. Am sărit din caseta mea cu tuş şi mi-am înfipt toate literele în birou. Nu mai puteam de nervi. Îmi fierbea cerneala în mine. Şi m-am apropiat. Eram atât de agitat că i-am tunat una:

– Heeei faţă de printer, cu cine vorbeşti tu aşa? Ceeee, dacă ai ultima tehnologie pe tine şi ţi-e bordul cu personalizare ca o cyberstampilă, gata, eşti barosancă? Poţi să faci tu ce vrei şi să îmi tragi cu laser şi ultima picătură de fluid, dacă nu tragi o dungă de cerneală, nu eşti ştampilă. Cine se uită la codurile tale?

www.colop.ro

Şi s-a enervat. Pe bune. Mi-a tras o uitătură d-aia de m-a luat cu leşin şi mi-a dat-o.

– Băi trogloditule, tu te uiţi la tine că-ţi târâie sucul în tine şi laşi numai urme? Uite şi acum. I-ai văruit biroul lu sef-to pe luni bune. Păi cum să-ţi explic eu ţie, puişor, eu când îmi ridic fusta sunt apreciată de milioane de oameni, da. Toată lumea îmi face poze şi mă dă pe internet. Eu ascund în mine un cod, meeei. Tu ştii ce e ăla un cod? Şi pe lângă faptul că nu mă poţi descifra cu ochiul liber, mai arăt şi frumos. Ia uite ce am lăsat aici. vezi? Aşa-i că eşti cam prostuţ şi habar n-ai ce am spus? Ia să vezi cum mă pipăie iubitul şi cum scoate camera. Eu sunt o divă măăăăă, hibernatule, eu strălucesc în orice reclamă, pe orice televizor. Mi-au pus ăştia imaginea şi pe etichetele de bere. Toată lumea îmi vede informaţia şi se bucură de ea. Ai vrea tu să-mi ridici capota, puişor. Dar nu te lasă fata, că eşti cam lichea.

Şi s-a apropiat şi şi-a frecat nichelul de mine. Bă, dar cu iertare să-mi fie, mi-a sărit cerneala în ochi. Tot ce aveam acumulat în mine mi-a sărit în faţă şi pe deasupra, am mai murdărit-o şi pe gadget, că aşa se numea: Ştampila Gadget. Ce nume bizar pentru o domnişoară. Şi a început să râdă de mine, aşa pe faţă, fără să se sinchisească. Dar cât să mai îndur, frăţioare. Am rezistat până când mi s-au înroşit arcurile şi am pornit în clicăit până la ea.

I-am sărit în cârcă şi cu pixul de lângă mine i-am dărâmat capota, sau cel puţin aşa consideram io. Voiam să-i închid pliscul şi să-i sparg rezervorul cu cerneală. Prea urât îmi parlise baştanca. Bă, dar nu se spărgea nimic şi mi-au sărit arcuşoarele de la efort ca artificiile pe cer. Am îngenuncheat în faţa ei ca ultima zdreanţă de ştampilă şi toată prestanţa şi istoria mea, sutele de mii de documente iscălite şi parafate, miile de fotografii de prezentare şi animaţii s-au dus pe apa cernelii. Ea şi-a ridicat fusta şi mi-a dat knockout. Am văzut negru, pe bune dacă te-oi minţi io.

Iar după mult timp, după ce liniştea s-a lăsat peste biroul şefului, am deschis ochii şi am vazut mesajul. Îmi scria pe bord doar atât: colop.ro: Schimbă-ţi faţa şi cerneala şi mai lasă îndrăzneala.

Acum eu ce să fac, dragă cititorule?

Dorian Dron

Articolul a fost scris pentru SuperBlog 2015

Sursa foto: www.colop.ro