La Turist – Actul III, Scena III robi

ACTUL IV

 Scena I

(În camera 302 băieții se simt bine alcoolul își face simțită prezența. Cineva bate la ușă)

DANI:

Cine o fi acu’? (deschide ușa)

CRISTIAN:

Bună seara. Sunt agentul Cristian Titulescu de la Secția 11 de poliție rurală Pucioasa și am primit o plângere pentru tulburarea liniștii publice de la această adresă. Puteți închide televizorul puțin să ne înțelegem și noi? (Ana dă televizorul mai încet)

DANI:

Plângere? De la cine?

CRISTIAN:

Acea informație este confidențială.

ROBI:

Confidențială?! Da’ ce ești agentul 007? (râde)

CRISTIAN:

(ignoră comentariul lui Robi) Vă rog să nu mai dați televizorul tare și să nu mai țipați pentru a evita escalarea acestei situații neplăcute pentru toate părțile implicate.

ROBI:

Nu țipam, cântam.

CRISTIAN:

Este după ora 22:00… în conformitate cu prevederile articolului 2 din Legea nr. 61/1991, privind sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice constitue contravenție tulburarea, fără drept, a liniștii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigăte sau larmă conform punctului 28 al articolului 2. Sancțiunea constă în amendă de la 200 de roni la 1000 de roni. Conform punctului 29 al articolului 2 tulburarea liniștii locatarilor între orele 22:00 și 8:00 prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare în localurile sau în sediile persoanelor juridice situate în imobile cu destinația de locuințe sau în imediata vecinătate a acestora se poate lăsa cu amenzi de la 500 de roni la 1500 de roni. Dumneavoastră vă încadrați în prima categorie. Am nevoie de datele dumneavoastră (își scoate chitanțierul și se caută de un pix).

ROBI:

Oaaa, maestre, respiră și tu puțin. Ce tot spui acolo?

CRISTIAN:

Sursa: thesisteream.com

Aceasta este legea.

DANI:

Domnule ofițer…

CRISTIAN:

Agent!

DANI:

Domnule agent, nu am vrut să deranjăm pe nimeni, încercam să ne simțim și noi bine.

CRISTIAN:

Intenția sau … neintenția dumneavoastră nu schimbă faptele. Numele dumneavoastră vă rog.

ANA:

Scuză-mă (îl dă pe Dani la o parte din fața ușii) Dragă, îmi pari cunoscut… te știu de undeva?

CRISTIAN:

Mă îndoiesc. Consumul de alcool este interzis minorilor. Pot să văd un act de identitate?

ANA:

Hai măi, dacă vrei să știi nu mai sunt minoră de mult timp. Îți spun câți ani am dacă îmi spui tu primul câți ai tu.

CRISTIAN:

Nu văd ce relevanță are vârsta mea… am 27 de ani.

ANA:

Eu am 18, n-am buletinul să-ți demonstrez dar îți mulțumesc pentru compliment. Titulescu zici?

CRISTIAN:

Da. Întradevăr a trecut mult timp de când ați fost considerată minoră

ANA:

Vreo legătură cumva cu Bogdan?

CRISTIAN:

Este de fapt fratele meu mai mic.

ANA:

De-aia îmi păreai cunoscut. A fost în clasă cu mine. Parcă te-am văzut o dată sau de două ori pe la liceu.

CRISTIAN:

Poate. Dar mă scuzați…

 ANA:

Ehh, lasă formalitățile, spune-mi Ana (îl mângâie încet pe braț. Zozo dă din cap în dezacord).

CRISTIAN:

Trebuie să insist. Vă rog să vă legitimați. Buletinele dumneavoastră vă rog.

ANA:

Sursa: www.123rf.com

(vizibil supărată) De la ce secție ziceai că ești?

CRISTIAN:

Secția 11.

ANA:

Ai auzit de Tituș Folea?

CRISTIAN:

Bineînțeles că am auzit de domnul Inspector Folea. Nu văd ce legă…

ANA:

Mă numesc Ana Folea. Cred că tatăl meu va fi foarte interesat să audă de comportamentul indecent al agenților de la secția 11.

CRISTIAN:

Comportament indecent? Nu știu la ce vă referiți domnișoară.

ANA:

“Tati, tati, stăteam aseară pe bancă în parc, îmi vedeam de treabă și vine un agent de la secția 11, unu’ Cristian Titulescu și îmi cere buletinul, il dau și apoi nu vrea să mi-l mai dea înapoi până nu… până nu…știi tu” (se preface că plânge)

CRISTIAN:

Ooo, oo, gata, gata, am înțeles… ești bolnavă, nu o să te creadă nimeni. Este cuvântul tău împotriva cuvântului meu. Eu am mai multă credibilitate.

ANA:

Chiar dacă nu mă crede tot va fi nevoit să înceapă o anchetă. Ce zici? Te riști?

CRISTIAN:

Doar dați muzica mai încet (pleacă trântind ușa).

ROBI:

Oau, ești dată naibii (bate palma cu Ana și încep toți să râdă)

ANA:

M-am cam încălzit puțin (își dă cămașa jos rămânând în maieu) vouă nu vă e cald?

ROBI:

Nu, da’ ne bucurăm că ție îți este (zâmbește, se așează pe pat și schimbă pe meci).

DANI:

Cred că mai avea puțin și începea să plângă săracul om…

ZOZO:

Hei, nici mie nu mi se pare ok dar decât să dăm 500 de lei pe amendă?! … minim.

DANI:

Da, asta cam așa e…

ZOZO:

Câteodată Ana poate fi puțin cam agresivă.

DANI:

Da, tu nu ești așa agresivă nu?

ZOZO:

Mă, dacă omul nu mi-a greșit cu nimic totul e ok…

DANI:

E bine de știut…

(În timp ce Dani și Zozo discută, Ana își aruncă cămașa pe patul lui Robi, aruncă perna pe jos și se întinde pe pat încercând să îl seducă pe Robi care era în acel moment atent la meci. Ana simte ceva pe păr și când dă cu mâna observă că s-a murdărit cu fecale de șobolan. Începe să țipe în același timp ce Robi țipă din cauza unei faze la televizor).

Sursa: cliparts.co

ANA:

Căcaat!

ROBI:

Gool!

ZOZO:

Ce? Ce s-a întâmplat? Ce-ai pățit? Ce i-ai făcut?

ROBI:

Nimic (se ridică de pe pat) mă uitam la ăla acolo. (Ana, crizată, fuge din cameră)

DANI:

Ce a pățit?

ZOZO:

Nu știu da’ tre’ să mă duc după ea.

DANI:

Vă mai întoarceți?

ZOZO:

Nu știu (scotocește în geantă după un pix) Uite! (îi ia mâna și își scrie numărul de telefon). Poate ne mai auzim.

DANI:

Fo’ sho’, fo’ sho’ (Dani încearcă să spună “for sure” dar cu accentul băieților de cartier americani).

ZOZO:

(râde) Bine, pa. (părăsește și ea scena)

DANI:

(apucă perna și o aruncă înapoi pe patul lui Robi acoperind fecalele șoricelului) Uite mă! (îi arată numărul scris pe mână).

ROBI:

Bravo, bravo, a mea a fost puțin cam ciudată nu crezi?

DANI:

Nu știu da’ ce mai contează?! Uite! (îi arată din nou numărul scris pe mână).

ROBI:

Felicitări. Dă-mi și mie petul ăla.

DANI:

(apucă petul și il pasează lui Robi dar petul are condens pe el și îi mânjește numărul proaspăt scris) Poftim!

ROBI:

Mersi hai să…

DANI:

Băga-mi-aș… tu-i mor…

ROBI:

Ce-ai mă, ce te-a apucat? (Dani îi arată numărul intelegibil) Aaa, nasol dude, nasol…

DANI:

Mda, să te caci în norocul meu, era udă sticla…

ROBI:

Condens… Of, lasă mă că nu e sfârșitul lumii. Noi să fim sănătoși. Hai să bem!

Va urma…

Sursa foto 1: b24kids.blogspot.com