La Turist – Act I, Scena III actul ii
ACTUL II
Scena I
(Dani deschide ușa).
ANA:
Bună, eu sunt Ana, ea e Zozo și voiam să vă spunem că ne-a plăcut foarte mult cum ați cântat.
ROBI:
Cine e mă?
DANI:
Ana și Zozo (spune el fără să își ia ochii de la fete).
ROBI:
Cine sunt Ana și Zozo?
DANI:
Două fete.
ROBI:
Mulțumesc geniule, dar cine sunt, ce vor?
ANA:
Ne-a plăcut foarte mult cum ați cântat (spune ea entuziasmată băgându-și capul puțin pe ușă).
ZOZO:
Vorbește în numele tău (își spune ea încet și primește un ghiont de la Ana).
ROBI:
Mulțumim, lasă Dane fetele înăuntru, nu le mai ține afară, nu auzi că le-a plăcut cum am cântat?!
DANI:
Poftiți. (fetele intră și stau în picioare în fața ușii).
ROBI:
(se ridică de pe pat și le face semn fetelor) Luați loc. Beți ceva?
ZOZO:
Dacă aveți niște pahare?! (spune ea arătând sticla de vodcă).
DANI:
O fain, ați venit înarmate huh?! (râde) Nu știu dacă avem pahare. Noi beam din sticlă. Stai să caut. (caută în sertarele dulăpioarelor de lângă pat, se mai uită o dată pe masă și apoi se duce la baie unde găsește două pahare înfășurate în pungi). Uite că am găsit dar nu avem decât două.
ROBI:
Lasă că eu beau din sticlă.
ANA:
Nu mă deranjează să beau din sticlă cu tine (spune ea cu un rânjet pe buze).
DANI:
(scoate paharele din pungi şi le ţine în timp ce Zozo pune câte puţin în fiecare pahar) Robi, lasă meciul, lasă televizorul şi hai să bem.
ROBI:
(schimbă canalul la televizor pe MTV) Bine, dar mai schimb din când în când să văd scorul.
DANI:
Aşa, dă muzica mai tare şi hai noroc! (Robi dă televizorul mai tare apoi toţi dau noroc).
ROBI:
(după ce iau toţi o gură) Hei, nu v-am văzut la concert mai devreme cumva?
ANA:
Da, da, păi cum puteam să lipsesc, abia aşteptam să veniţi înapoi în oraş. De când am văzut afişul i-am zis lui Zozo: Zozo, trebuie să mergi cu mine să îi vezi pe băieţii ăştia cum cântă!
ZOZO:
Ooo da, m-a cicălit non-stop.
DANI:
Dar cum de ştiaţi unde să ne găsiţi? Ne-aţi urmărit de la concert?
ANA:
Aaaa, nu, nu, nu, am eu sursele mele.
ROBI:
Uuu, ce misterios!
ZOZO:
Da’ de unde, l-a pus pe taică-su să-l întrebe pe primar (Ana râde timid).
ROBI:
Fain, uite mă o fană dedicată (spune el ridicând paharul).
DANI:
Da, întradevăr. Cum ţi s-a părut că a ieşit în seara asta?
ANA:
Pfoaa, ca de obicei, extraordinar, foarte fain.
ROBI:
Ai mai fost la concertele noastre? (mai ia ultima gură din paharul de vodcă şi stinge cu o gură de bere).
ANA:
Da, anul trecut, de atunci v-am căutat pe Youtube şi v-am ascultat toate piesele.
ROBI:
Şi care e preferata ta?
ANA:
Nu ştiu, e greu de spus, Despărţire cred că îmi place cel mai mult, adică pe aia am ascultat-o cel mai des.
ZOZO:
Oh, for fucks sake, cui îi pasă, uite ce e la televizor (arată către televizor unde tocmai începe clipul Guns ‘n’ Roses – We Will Rock You), dă-l mai tare!
DANI:
Ooo, foarte tare, (ciocnesc paharele de vodcă amândoi şi încep să cânte o dată cu televizorul dat tare, după prima strofă, sincronizaţi, golesc paharele şi pasează peturile de bere unul celuilalt. Pe refren încep să bată din picioare şi palme pe ritmul piesei).
Scena II
(Înapoi în camera 301, Stela este cu picioarele în lighean)
STELA:
Ce e gălăgia aia?
MIŢĂ:
(stând pe marginea patului, cu ochii în televizor uşor aplecat către el, concentrat la meciul care abia începe) Huh?!
STELA:
Nu auzi? Parcă ţipă unii ca apucaţii.
MIŢĂ:
(îşi ridică privirea din televizor şi ciuleşte urechea puţin) Cântă unii, se pare că se distrează (se concentrează înapoi la meci).
STELA:
Cum să cânte la ora asta? În hotel? Sau se aude de afară?
MIŢĂ:
Se distrează şi ei (privirea fixă la televizor).
STELA:
Cât e ceasul? E mult prea târziu să facă cineva scandal.
MIŢĂ:
Eii da, lasă-i dragă să bea şi ei un pahar, e meci.
STELA:
Şi ce dacă e meci? Asta nu le dă nici un drept să fie bădărani. Alţi oameni vor să se relaxeze, să doarmă.
MIŢĂ:
Păi culcă-te.
STELA:
Nu eu, mai am puţin şi termin aici plus că nu am cum să dorm în gălăgia asta… tu eşti cu meciul, ăia îşi omoară plămânii…
MIŢĂ:
Sursa: dailymail.co.uk
Priveşte partea bună a lucrurilor…
STELA:
Ce parte?
MIŢĂ:
Măcar nu sunt manele.
STELA:
Da, ai dreptate, asta ne mai lipsea. Dar ar putea totuşi să petreacă mai încet. Până la urmă suntem într-un hotel într-o staţiune balneară. Mă şi mir cum de sunt cazaţi oameni aşa petrecăreţi pe aici…
MIŢĂ:
Aha (îngână el fără să îşi dezlipească privirea de televizor).
STELA:
Credeam că numai pensionari sunt pe aici, când ne-am cazat nu cred că am văzut pe cineva mai tânăr de 50 de ani.
MIŢĂ:
În afară de recepţioneră.
STELA:
Mulţumesc. Ce simţ de observaţie ascuţit ai! E absolut superb.
MIŢĂ:
Cu plăcere.
STELA:
Cineva trebuie să facă ceva, să le spune ălora să facă linişte.
MIŢĂ:
Aha.
STELA:
(îşi scoate picioarele din lighean şi şi le şterge cu prosopul. Din bagajul de lângă ea îşi scoate o pereche de papuci de casă roşii pufoşi şi îi încalţă. Apoi aruncă ligheanul în baie. Întoarsă în cameră apucă papucii hotelului de la uşă). Ai văzut ce panaramă de papuci ne-au dat ăştia? (îi aruncă în coşul de gunoi din cameră). Mai bine umbli în picioarele goale.
MIŢĂ:
Oooo (se ridică puţin de pe scaun agitându-se după o fază ratată la meci apoi calm se aşează la loc). Da, aha.
STELA:
Bine că mi-am adus papucii de acasă.
MIŢĂ:
Bravo.
STELA:
Cred că ăştia nu au mai dat cu mătura de la Paşte pe aici.
MIŢĂ:
Aha (îngână el fără să îşi ridice privirea).
STELA:
Nu ştiu cum poți să stai fără papuci în picioare pe covorul ăsta mizerabil.
MIŢĂ:
Ai dreptate dragă.
STELA:
Ce?
Sursa: nepaliastrulian.com
MIŢĂ:
Huh?
STELA:
Nici măcar nu eşti atent la ce vorbesc eu aici.
MIŢĂ:
Încerc să mă uit la meci.
STELA:
Îmi răcesc gura de pomană.
MIŢĂ:
Dacă te deranjează atât de mult cineva care face gălăgie în timp ce tu vrei să stai liniştită, poate să te uiţi la un meci, nu ştiu, sună la recepţie şi fă o plângere… poate o să fac şi eu una mai încolo (rânjeşte).
La Turist – Actul II – Scena III
sursa foto 1: thesocietypages.org
2 comentarii