La Turist – Act I, Scena II III
Scena III
(exterior, holul hotelului, pereții vopsiți galbeni dar murdari, mochetă verde gri pe jos și semiîntuneric)
ANA:
Hai mai repede, ce te mişti aşa încet?!
ZOZO:
Stai mă aşa (se opresc lângă uşa camerei 302). Nu văd care-i toată agitaţia. Adică de câte ori i-ai văzut pe ăştia live, nu pe youtube?! O dată, de două ori?!
ANA:
I-am văzut o dată în Parcul Central şi o dată anul trecut la Casa de Cultură dar au făcut show foarte tare.
ZOZO:
Da, sure, cât show poate să facă un chitarist cu un vocalist?! Adică nu au nimic altceva. Nu tu tobe gen Ringo Starr, nu tu chitară solo, nici măcar un acordeon, vioară ceva gen Eluveitie.
ANA:
Bine tu Zozo că ai educaţie muzicală. Nu ştiu, tipii cântă foarte fain şi arată şi super, mai ales vocalistul Robi, ăla-i al meu auzi?! Tu poţi să iei chitaristul, ştiu că ţie îţi plac ăştia mai funky aşa.
ZOZO:
Oooo mulţumesc nespus. Ce generoasă eşti (râde). Nici nu ştiu dacă ştii ce înseamnă cuvântul funky… nu îmi plac ăia funky. Dă-mi şi mie o gură (arată către geanta Anei)
ANA:
(scoate din geantă o sticlă de Stalinskaya de 1,5 litri) Na.
ZOZO:
Thanks. (ridică sticla şi ia o gură sănătoasă)
ANA:
Dă-mi şi mie o gură şi ia-o mai uşor. (trage şi ea o gură)
ZOZO:
Hei, fuck that, îţi fac ţie un favor aici şi nu te las singură. Oricum, mai avem o sticlă.
ANA:
Nu e vorba de asta dar seara e încă la început. Oricum, hai recunoaşte că eşti și tu puţin curioasă.
ZOZO:
Păi normal, mi-ai făcut capul calendar până acum, numai de ei vorbeşti. Nu ştiu, mie nu prea mi-au plăcut, cam simplişti, a falsat mult vocalistul…
ANA:
Rooobi. (spune pe un ton visător).
ZOZO:
Şi nu mi s-a părut că a făcut mare şmecherie ăla la chitară.
ANA:
Dani!
ZOZO:
Whatever, şi eu ştiu să cânt piesele alea, acum trebuie să mă urc şi eu pe scenă?! Amintire cu Haiduci? Mă laşi, cine nu ştie piesa aia?!
ANA:
Nu contează.
ZOZO:
Data viitoare mergem la ce vreau eu.
ANA:
Hai mă, am mai mers eu cu tine la ăia vopsiţi şi mi-au ţiuit urechile două zile.
ZOZO:
Coins as Portraits, ooo da, uite aia e muzică, şapte tipi în trupă, două chitare, tobar, vocalist, orgă, o vioară şi bas frate, să nu uităm bas-ul.
ANA:
Crede-mă, nu l-am uitat (îşi bagă degetele în urechi şi le scutură). Nu ştiu, folk-ul parcă e mai cald, mai primitor, mai puţin agresiv.
ZOZO:
Nu e vorba de agresivitate. Lasă, nu ai cum să înţelegi oricum. Auzi!? Până la urmă cum ai reuşit să afli unde sunt cazaţi ăştia?
ANA:
Primarul i-a cazat aici şi ştii că tata se ştie cu el, l-am rugat să îl întrebe aşa trecător.
ZOZO:
Oooo, subtil, tare subtil (râde). Şi nu i s-a părut dubios lui taică-tu să îl pui să întrebe de ăştia?
ANA:
Da de unde, nu îl interesează pe el ce fac eu, era prea ocupat la secţie cu nişte dosare sau ceva foi, tot ştampila şi semna acolo, nici măcar nu s-a uitat la mine. (se întristează vizibil)
ZOZO:
Trist, dar măcar mă ai pe mine, ce te-ai face tu fără mine?! (o îmbrăţişează puternic pe Ana care se înveseleşte şi devine din nou agitată şi nerăbdătoare să îi întâlnească pe băieţi).
ANA:
Mulţumesc mult că ai fost de acord să vii cu mine. Nu aş fi avut curaj să vin altfel.
ZOZO:
Sure, păi ce? Crezi că te lăsam singură?! Şi în plus, ai promis că o să fie de băut şi ca întotdeauna te-ai ţinut de promisiune (ia o gură de vodcă). De unde ziceai că sunt?
ANA:
Din Braşov.
ZOZO:
Şi cum de au ajuns pe aici, prin partea asta uitată de lume plină de boşorogi?
ANA:
N-am nici cea mai vagă idee dar mă bucur că au reuşit să vină. Lasă că îi întrebăm pe ei. Cum arăt?! (îşi trece mâinile prin păr şi se repede în geantă să caute o oglindă).
ZOZO:
Arăţi bine dă-te dracu’ (râd amândouă) .. oricum, ce crezi că se vântură fetele pe la ei prin cameră în fiecare seară?!
ANA:
Sper că nu.
ZOZO:
Or fi ei arătoşi şi talentaţi după cum spui tu, eu încă nu sunt convinsă, Metallica clar nu sunt (râde).
ANA:
Hai mă, nu fi rea te rog eu. Încearcă să nu te cerţi cu Dani prea mult.
ZOZO:
Ce te face să crezi că o să mă cert cu el chiar şi puţin?
ANA:
Lasă că te ştiu eu. O să găseşti tu sigur vreo chichiţă, vreo scuză să ţipi la ei şi tot ce te rog este să te abţii puţin.
ZOZO:
Nu fac asta chiar mereu, adică dacă ăla e bătut în cap şi zice vreo prostie cum să tac?! De-aia mi-a dat cine mi-o fi dat gură, să vorbesc nu?!
ANA:
Mai bine concentrează-te pe băutură şi nu pe ce spune el ca să nu păţim ca în Groove la concertul Trooper când ai început să ţipi la barman că nu ştie să numere şi ne-am trezit afară înainte să urce ăia pe scenă.
ZOZO:
Păi cum frate să stai cinci minute să calculezi la calculator cât fac două beri şi două shot-uri?
ANA:
Zozo, sunt obligaţi să facă calculele aşa.
ZOZO:
Cine a zis?! Nu cred domle aşa ceva.
ANA:
Atunci o fi fost greu de calculat.
ZOZO:
Hai mă, mă laşi?! Berea era 3.5 lei şi shot-urile erau din partea casei. WTF!
ANA:
Da, aici ai dreptate.
ZOZO:
Ştiu.
ANA:
Dar asta nu înseamnă că trebuie să ţipi la săracul om, mai ales dacă poate să ne dea afară.
ZOZO:
Bine, bine.. I’ll behave. Dar dacă o să îmi placă mie Robi ăsta mai mult?
ANA:
Nu ştiu şi Dani e fain, hai că vedem cum merge treaba şi ne adaptăm din mers.
ZOZO:
Dacă nu îmi place nici unul?!
ANA:
Prefă-te!
ZOZO:
(râde) Nu promit nimic dar am să încerc. Deci? Mergem?
ANA:
Da. (Zozo se face către uşă) Stai, stai (sare Ana şi o sperie pe Zozo).
ZOZO.
Jesus Christ femeie, ce-ai păţit?
ANA:
Stai (caută frenetică oglinda în geantă), unde e nenorocita aia de oglindă?
ZOZO:
Ok, chill, hai ia o gură de curaj (îi dă sticla de vodcă).
ANA:
Mersi, ai dreptate, de asta am nevoie (ia o gură, se scutură de tăria băuturii și îi dă sticla înapoi). Uff, bun îi curajul ăsta.
ZOZO:
Da, nu dă greș niciodată, acum hai odată (se duc împreună și bat de două ori la ușa camerei 302)
La Turist – Actul II – Scena I și II
Sursa foto 1: cambalacheteatro.org
2 comentarii