La Turist – Actul III, Scena I
Scena II
(Între timp în camera 302 Robi dă din plete stând în picioare în pat, Ana stă cu paharul de bere lângă pat și se uită la el cum dansează. Zozo și Dani stau pe scaune și împart vaza cu vin)
DANI:
Știi!? mă bucur că ați trecut pe aici în seara asta. Dacă era după el, stăteam, frecam menta și ne uitam la meci. Nu știu dacă ți-ai dat seama dar uite atât de mult sunt eu interesat de fotbal (gesticulează foarte puțin). Adică uită-te la mine. Nu sunt genul atletic, plus că nu văd rostul alergatului ca berbecii după o minge în sus și jos. (Îi dă vaza de vin după ce ia o gură. Pe parcursul conversației tot pasează vinul de la unul la celălalt).
ZOZO:
Pe mine mă fascinează display-ul de testosteron când dau un gol sau mai bine zis mă amuză.
DANI:
Da, e o formă primitivă de divertisment dar uite că are extraordinar de mult succes. Câți fani au echipele astea? Zeci de mii, sute de mii?!
ZOZO:
Prea mulți după părerea mea (râde). Nu am înțeles niciodată.. cu ce te încălzește pe tine că a dat Cutărescu gol?! Ăla își scuipă plămânii pe teren o oră și ceva apoi are noroc de un gol și pac.. a încasat nu știu câte sute de mii de dolari.
DANI:
Da… și noi muritorii de rând, între timp ne chinuim cu datorii și job-uri part time că de.. mai trebuie să și studiem.
ZOZO:
Lucrezi?
DANI:
Din când în când, mai mult pe plan independent, traduc ce apuc. Nu vreau să mă angajez ca lumea pentru că nu vreau să neglijez studiile… mai ales că o bună parte din timpul liber mi-l ocup cu repetiții și concerte.
ZOZO:
Ești la facultate nu?!
DANI:
Da.
ZOZO:
La ce?
DANI:
Studii Americane.
ZOZO:
Studii Americane… nu am mai auzit de profilu’ ăsta, e în Brașov?
DANI:
Da, e profil nou. E fain că tot ce facem e în engleză, numai în engleză. La cursuri vorbim numai în engleză. Chiar la începutul anului întâi glumea unul dintre profi… ne zicea că până când o să terminăm nu o să mai știm să vorbim română (Zozo râde) …da, da… și să știi că așa e. Îmi zicea ăsta (arată spre Robi) că vorbeam și în somn în engleză.
ZOZO:
(râde) Pe bune? Ce tare… da’ stai așa, voi sunteți și colegi de cameră?
DANI:
Da. Ne știm de mult timp. Dar tu? Tu cu Ana? Nu păreți compatibile deloc.
ZOZO:
Ah, nu e vorba de asta… ne știm de când am fost atâta (gesticulează mărimea). Am fost inițial vecine de bloc dar ai mei s-au mutat… am reușit să păstrăm legătura. Adică nici orașul nu e mare. Fuck, faci 10 minute pe jos dintr-un capăt până în altul. Abia aștept să scap de aici.
DANI:
De ce mă?! Că din ce am văzut eu, e un oraș frumos, curat. Ce-i drept, e micuț, dar pare liniștit.
ZOZO:
Uite, vezi tu… aici e problema, e prea liniștit. Îmi vine să mă urc pe pereți câteodată de plictiseală. Nu se întâmplă nimic în orașul ăsta, sunt numai boșorogi veniți să se scalde în sare. Îi jecmănesc ăștia pe aici.
DANI:
De ce? Nu crezi în puterea sării?! (râde)
ZOZO:
(râde) Cred în puterea minții… cred în autosugestie nu în condimente.
DANI:
Cine suntem noi să le interzicem oamenilor de afaceri bănuții cu subtilitate sustrași celor mai puțin înzestrați cu capacitate intelectuală?!
ZOZO:
Așa, așa e. Să bem pentru simțul antreprenorial al oamenilor de afaceri (râde, ia o gură de vin și pasează vaza lui Dani). Chiar, am înțeles de la Ana că v-a cazat primarul aici dar măcar v-a ieșit și vouă un bănuț după concert? Adică faceți ceva din asta sau doar așa… pierdere de vreme?
DANI:
Nu e pierdere de vreme deloc. Adică am cântat foarte mult timp și fără pe bani… dar pentru mine contează mai mul…. (La televizor pornește piesa de la Kings of Leon – Sex on Fire și Dani este întrerupt de Robi care îl apucă de gât, îi înșfacă vaza cu vin, ia o gură și apoi sar la dans amândoi. Li se alătură și fetele. Cântă toți în gura mare refrenul piesei apoi se aude cineva bătând tare la ușă. Dani dă televizorul mai încet și deschide ușa).
DANI:
Bună seara!
MIȚĂ:
Salutare băieți. Se poate vă rog, muzica, puțin mai încet?
DANI:
Dar nu era decât televizorul…
MIȚĂ:
Da, dar era puțin cam tare.. și vezi tu, face nevasta rău… (Robi ignoră scena, se așează pe pat și schimbă pe meci). Cât e scorul? (întreabă Miță și bagă capul pe ușă încercând să vadă la televizor).
ROBI:
Nu știu, acum am dat. Intrați, trebuie să arate scorul imediat (Miță intră, se așează pe pat lângă Robi. Acesta îi întinde vaza cu vin lui Miță).
MIȚĂ:
Aaa, nu, nu pot. Ha, interesant…
ROBI:
Da, am avut un mic accident cu sticla. Haideți vă rog! Avem și niște bere dacă nu serviți vin.
MIȚĂ:
Mă, voi vreți să mă băgați în bucluc cu femeia.
DANI:
Nu doamne ferește.
ROBI:
Nu ne-am dat seama că deranjam. Am venit și noi din oraș, după concert și voiam să ne distrăm puțin.
MIȚĂ:
Voi sunteți vreo trupă ceva?
ANA:
Ei sunt Absolut.
MIȚĂ:
Ce? Ca în reclama aia? Mai absolut decât vodca? (Robi și Dani încep să râdă)
ZOZO:
Că veni vorba de… (scoate din geantă cealaltă sticlă de vodcă) serviți?
MIȚĂ:
N-ar trebui… dar… cum pot să refuz?! Mai ales de la o domnișoară așa politicoasă. (ia sticla de vodcă și dă pe gât o gură în timp ce Ana stătea cu paharul pregătit) Uff, bun îi… a trecut ceva vreme.
ZOZO:
De când n-ați mai băut vodcă?
MIȚĂ:
De când mi-am băgat picioarele… (Încep toți să râdă. Cu sticla de vodcă în mână începe să povestească). Știți, când eram de vârsta voastră cântam și eu într-o formație. Eram la trompetă, am cochetat și cu chitara puțin dar nu am mai cântat de ani de zile. Am umblat prin țară. Ce distracție era și pe noi. Țin minte, cântam o dată la o nuntă și în mijlocul piesei începuse soacra mare să danseze pe lângă mine, dacă întelegeți la ce mă refer (râde pe sub mustață).
ROBI:
Din păcate cred că înțelegem (se uită unii la ceilalți puțin dezgustați de imagine).
MIȚĂ:
Da… și eu eram tânăr și încercam să fiu atent la ce cântam, la piesă, dar asta se freca pe lângă mine, era clar că era luată rău de tot (băieții încep să râdă) … da, da… măcar de ar fi arătat bine da’ de unde… cine a mai pomenit o soacră tânără?!
DANI:
Și cum ați scăpat de ea?
MIȚĂ:
Nu am scăpat. Femeia rămâne femeie indiferent de vârstă (le face cu ochiul băieților și mai ia o gură de vodcă. Fetele își dau ochii peste cap).
ZOZO:
Adică ați profitat de ea?
MIȚĂ:
Ce urât, chiar atât de obraznic par?! Nu, mai degrabă situația fost invers.
ZOZO:
Hmm, nu știu.
MIȚĂ:
Nu pari convinsă. Ce? Fetele nu pot fi agresive? (mai ia o gură de vodcă)
ZOZO:
(se uită la Ana) Înțeleg ce vreți să spuneți (râde).
MIȚĂ:
(observă tabloul spart pe pat) Sper că nu stați mult că în ritmul ăsta nu mai rămâne nimic din cameră.
DANI:
Aaa nu, doar în seara asta. (începe să strângă cioburile din patul lui Robi).
ANA:
A trecut un Șobi pe la noi.
MIȚĂ:
Șobi?
ANA:
Un șoricel, voia și el niște alune sau niște vodcă sau poate amândouă.
MIȚĂ:
Am găsit și noi unul la noi în cameră (își scutură mâna lovită de Stela)… pe televizor.
ANA:
Poate era Șobi, voia să afle cât e scorul?! (râd împreună).
MIȚĂ:
(La televizor întră reclame înainte să arate scorul) Da, văd că nu l-a dat încă. Eh, ar fi bine să plec până nu vine Steluța după mine (ia o ultimă gură de vodcă și pasează sticla Anei apoi iese din cameră).
La Turist – Actul III, Scena III
Sursa foto 1: zeenews.india.com
2 comentarii