A murit scrierea creatoare… Drum bun, Alexandru Muşina.

A murit scrierea creatoare… Drum bun, Alexandru Muşina.

(exerciţiu de scriere creatoare)

Stau în pat şi privesc prin televizorul stins. Niciun sunet in jur, nicio adiere de vânt. Încremenit între patru scânduri şi o saltea, cu 2 perne ataşate sub cap, aştept. Laptopul e la locul lui, pe picioare, şi simt căldura ce o degajă cooler-ul ca pe un om fiert imediat decojit. Nici parola de windows  nu am introdus-o. Gândurile îmi zboară departe… Flash-uri peste flash-uri trec ca un cuţit în carnea de la abator. „Conform lui Ezra Pound pentru a scrie trebuie să ţineţi cont de trei reguli esenţiale, de 3 constante ale scrierii creatoare: phanopoeia, melopoeia şi logopoeia. La aceastea trei eu adaug şi precizia psihologică, un factor esenţial în cursivitatea scrierii voastre, jocul minţii.”

Telefonul îmi vibrează pe masa de lângă pat şi observ teancurile de cărţi pe care le-am cumpărat de pe vremea când lucram la libră. Printre ele zăresc una verde cu o imagine parodică pe copertă, cea a lui Dracula, un fel de colaj avangardist, dadaist. Nepotul lui Dracula, de Alexandru Muşina, primul şi din păcate ultimul roman al său.

„Nu poţi să fii vreodată autentic dacă nu încerci să te debarasezi de background-ul literar învăţat în şcoală, de balastul metaforic şi limbajul de lemn. Eliberează-te de ele, împuşcă metafora şi scrie simplu. Ia personajul, crează-l şi du-l până la capăt. La fel şi acţiunea: pune în ea carnalitatea ta, ceva-ul acela din tine care te defineşte şi du-o până la final. Fii tu, dar tu cel real, nu o imagine opacă.” Instinctiv privesc televizorul şi în stânga ochii se opresc pe un alt teanc de cărţi.

„Ideea de artă în poezie s-a diluat, s-a pierdut din nou, odata cu generaţia 80. Parcă e un blestem…” (cit. aprox din Observator Cultural).

Văd: Poeme AleseParadigma Poeziei ModernePoezia: teze, ipoteze, explorări şi Regele Dimineţii, de Alexandru Muşina. Tac şi vreau să distrug laptopul. E atâta tăcere încât urletul se opreşte în omuleţ şi dilată coardele vocale. Prins în pătură, legat de pernă, fară vreun cuvânt, aştept. Cuvintele ca nişte lame de cuţit se înfig în parchet, iar de scris nu am putere. Şi încerc o foaie de caiet dictando cu arc metalic; scriu pe taste, pe laptopul cu carcasa spartă pe spate şi pe perete. Scriu ce nu pot să spun. „Aştept să văd ceva de la tine. Ai mai scris ?”

Ai mai scris ?! AI mAi SCRIS !!! Mă obsedează ideea acum. Am mai scris, dar nu mai puteţi vedea ! S-au diluat literele în linile trasate simetric pe foaie. Mi-au adus formol la cap şi le-am dat foc. Sunt sigur că la sfârşitul acestui rând voi asuda. Îmi vor curge pe frunte sudori şi mâinile vor abandona trupul. Uită-te afară ! Plouă. Acum o oră a fost soare ! Nu aflasem încă ! Uită-te afară ! O să ies de la muncă şi o să mă plouă ! Dar sunt în pat şi privesc cărţile. Uită-te afară !!!

Alexandru Musina

„Voi aveţi idee cum e într-o editură ? Câtă bătaie de cap ? Scriitorul e un nimic, ia maxim 10 % din preţul unei cărţi, maxim. De obicei 6-7%. Păi cum să ia mai mult, editura cu ce mai trăieşte ? El plăteşte tipografie, îşi plăteşte oamenii, plăteşte scriitorul şi apoi nu îşi scoate banii din vânzări, de la librari. E un cerc vicios, daca o piesă din angrenaj s-a blocat, s-a blocat totul.” Închid ochii şi văd TP8-ul, acelaşi om venind cu geanta alb verzuie, cu Samsung-ul pe şină pe care îl rula în timpul cursului, accentuând ideea, cu cărţile de referinţă puse pe catedră şi lista de prezenţe. Unde e Dorian ? Întârzie, vine de la o lansare de carte de la libră. Să-i spuneţi să nu mai întârzie, aici e scriere creatoare, nu vine cine vrea, când vrea.

Scrie visul, basmul, romanul, monologul, pune-te în mintea personajelor create de tine, lasă totul să vină de la sine, scrie suprarealist, futurist, scrie cum vrei. Nu lăsa ca scrisul să te caute pe tine, caută-l tu. Caută forma, limba ta. Caută să priveşti dincolo de tine, după ce ai scris şi vezi dacă îţi place. Fii propriul tău critic !

Mă uit în agenda telefonului şi văd numărul de telefon. Am vrut să-l sun să îi spun că mai scriu şi că vreau să mă îndrume mai departe. Am vrut să nu creadă că am terminat scrierea creatoare şi am abandonat visul ăsta. Am vrut să ştie că am învăţat ceva şi că ne-a ajutat. Dar îmi mişc picioarele pe cuvertură şi ma simt departe.

Nu pot să mă  mişc şi nici nu vreau. Vreau să dorm pentru a visa. Sună ca dracu, dar asta vreau ! Vreau să visez, ca mâine să îţi pot povesti în scris visul. Vreau să mai creez un basm şi o poezie pentru tine. Vreau să rescriu o poezie. Aş vrea să rescriu poezia ta. Niciodată nu ai vrut să ne laşi să o facem. Profesorul e profesor, nu şi scriitor la cursuri ! Cum e Budila acum ? E mai cald, corectezi tezele, mai vezi oameni ce se duc la muncă cu sticla după ei ?

Aş vrea să spun multe, să scriu multe, dar ştiu că mă vei corecta, că îmi vei spune: rândul ăsta nu are ce căuta aici. Vei tăia jumate şi îmi vei arăta că aşa e bine, că asta e vocea mea. Şi mă voi duce acasă şi o voi reciti. Îmi voi da seama că ai dreptate, că totul trebuie să fie simplu şi melodic.

Eşti lângă mine acum şi nu mă laşi să îmi iau rămas bun. Nici nu vreau ! Însă vreau să mă bag la somn. Să scriu în somn. Atât mai pot cere de la tine !

A murit scrierea creatoare. Drum bun Maestre !

Nota: Citatele sunt aproximative, din memoria mea din anii masteratului.

Dorian Dron

Dacă doriți să revizitați BlogulLor în căutare de noi articole, dați-ne un Like pe pagina noastră de Facebook.

Un comentariu

  1. Pingback: Scriu despre tine chiar dacă nu vezi - BlogulLor

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Articole asemanatoare