Aș fi vrut să scriu o poezie, dar însăși ideea de a scrie despre tine m-a făcut să-mi uit agenda acasă.
Și telefonul, și pixul.
Chiar și bucata de foaie lipită pe geamul de la bucătărie: Vă aducem la cunoştinţă că în perioada 10-12 august se vor efectua lucrări de deratizare în subsol. Semnat: Conducerea
Noroc că era imprimată faţă-verso
(de parcă broaştele ar trebui închise)
Sau poate că nu l-ai lipit tu, dar ce mai contează. Oricum l-aș fi uitat și dacă mi l-ai fi oferit personal.
Cine se mai joacă azi cu gândacii?
Poate al cincilea ochi sau intuiţia
mi-ar fi spus precis că te-ai fi uitat după mine
de la geamul cu vedere spre câmp, acolo unde oile păşteau printre moloz şi cutii de bere
behăind a amintiri şi a busuioacă de bohotin,
dar ai dat de sudoarea muncitorilor
şi ţi-a plăcut.
(nici previziunile nu mai sunt ce-au fost)
cu ţigările în gură, pufăind printre bobiţele de zăpadă artificială
te priveau.
Manolii te priveau mai mult decât aş fi făcut-o eu vreodată,
de pe schele.
Şi ţi-a plăcut.
Cum de altfel ţi-ar fi plăcut şi dacă ţi-ar fi cerut o cană cu apă,
Sau o felie de pâine,
te-ar fi întrebat dacă îţi pot tăia spuma poliuretanică
de la geamurile termopan
(nu că ar fi pus-o ei, dar ca idee)
ţi-ar fi şters până şi tubul aerisirii de la centrală,
cu scuipatul îmbibat în mâneca bluzei
şi ar fi bătut toate cuiele din lume
cu burghiele bormaşinilor
la superofertă
pentru un sfârc dezgolit
(aşa ziceau ei)
pe când eu te găseam în toţi scarabeii din cărţile de colorat
ale copiilor de la leagăne.
şi nu ţi-a plăcut.
ai fi umblat în costum de baie, la etajele superioare,
atât cât să le fi aţâţat privirea,
că sfârcul nu se scoate aşa, la prima aruncătură de ochi
dar ţi-ai amintit că stai la parter
şi te-ai mulţumit să culegi capotul de pe jos,
după ce cu o seară înainte colacul budei ţi-a suportat coccisul amorţit.
Experienţa contează, spuneai
şi v-aţi ales cu durerea,
tu în cur, el în genunchi. Parchet de bambus, calitatea premium.
Şi ţi-ar fi plăcut, oooh da, cât ţi-ar fi plăcut
să fi umblat în costum de baie, la etajele superioare.
Mie nu, cu toate că aş fi încercat să te iubesc şi aşa:
cu toate cărţile citite prin budele barurilor,
cu chiştoacele stinse pe bordurile boschetarilor
cu dăngănitul clopotelor din cimitir
or cu sfârâitul lampei de pe noptieră.
cu zâmbetul unei corzi de chitară într-un acord perfect,
te-aş fi pulverizat în particule de apă,
Încet, pe o cămaşă cumpărată de la second hand.
Şi te-aş fi purtat
chiar şi aşa,
mototolită.