De multe ori aţi trecut prin situaţia în care fiecare lucru a fost programat, gândit în minuţiozitate, răstălmăcit în minţile voastre în nopţile de nesomn şi, spre dezamăgirea multora, rezultatul a ajuns doar o idee abandonată. Sunt sigur că fiecare a trecut prin stări de neînţelegeri şi de cumpănă, dar cel mai tare doare atunci când eşti sigur de drumul tău, când îţi doreşti atât de mult să ajungi într-un punct încât acest punct pare palpabil şi constaţi că tot singur rămâi. Dar pentru a evita confuzia vă voi da un exemplu. Îţi dai seama, tu, ca bărbat, că este momentul să îi ceri mâna celei de lângă tine. A fost momentul cel mai frumos şi mai încărcat pozitiv din ce ai trăit, atunci când în mintea şi în plămânii tăi ai simţit că atunci, fără nicio întârziere, atunci, în secunda aceea vrei să îi demonstrezi prin gestul tău, prin acţiunea, faptele şi gândurile tale că te-ai hotărât, că vrei să o faci să se simtă specială, să o vezi zâmbind, să te strângă atâta de puternic în braţe şi să plângă pe umărul tău, mulţumindu-ţi pentru încrederea acordată. Şi după ce seara în care s-a întâmplat evenimentul a fost una specială, în care aţi petrecut unic şi aţi avut parte de “artificii pe tavan”, vorba lu’ Vunk, aţi simţit că sunteţi voi într-o lume frumoase şi a voastră, v-aţi hotărât de comun acord la o dată când să vă retrageţi în Casa Domnului şi nu la spartul târgului, cum se mai spune prin cartier, ci de bună voie şi atunci când se vrea. V-aţi hotărât cu zâmbetul pe buze, împăcaţi cu decizia luată şi fericiţi că aţi reuşit să vă întâlniţi, fiecare cu experienţele lui, mai mult sau mai puţin frumoase şi aţi spus: atââât… pe data de … o s-o facem. Şi sunt atâtea raze de soare în jur şi o veselie puternică încât nu sunteţi siguri dacă vi se întâmplă vouă sau nu, dacă meritaţi voi explozia asta de fericire după alte experienţe eşuate.

Vă puneţi unul lângă celălalt la o masă sau într-un loc unde să fiţi voi doi şi începeţi să planificaţi, să vă gândiţi la fiecare detaliu şi la fiecare lucru, fără presiune, fără griji. Vă imaginaţi cum o să fie, cum ea o să fie îmbrăcată, vă imaginaţi o zi plină de lucruri simple, frumoase, cu prietenii dragi care aleargă pentru voi şi vă trag coate să nu vă luaţi, cu fotografii pe lângă voi şi ţambalagii pe care nimeni nu-i doreşti, dar care tre’ să sune acolo şi pentru urechile lumii. Vă bucuraţi în fiecare secundă când vă întoarceţi în acel loc care se numeşte “acasă”, acolo unde te-ai obişnuit cu tabieturile ei, cu plăcerile ei, cu teritorul ei în care intrii doar dacă eşti invitat, când ea s-a obişnuit cu ideile tale, cu modul tău de a fi, fără a-ţi cere să te schimbi, fără a te presa, fără a-ţi reproşa că eşti de neînţeles şi că aşa o îndepărtezi de tine, că vii cum vii de la serviciu şi că o tratezi nu ştiu cum, lăsându-te în starea ta să-ţi molfăi creierul până la sânge. Se presupune că ai făcut gestul ăsta simţind că ea sau el îţi este ursita/ursitul. Aşa încât nu există măşti, minciuni, ascunzişuri şi totul este pe faţă. De ce să vă amăgiţi aşteptând şi să aflaţi atunci că totul a fost poate o minciună, de ce să vă rupeţi bucăţi din voi încercând să duceţi un plan până la final şi unul să fie indiferent şi să trateze lucrurile de parcă totul ar cădea din cer ? Mai grav când unul află lucruri care aparent erau atât de frumoase şi vesele, dar erau ascunse într-o poleială care începea să fie râcâită şi scoatea la iveală un om complet diferit, total diferit.

Şi ajung să vă întreb pe voi dacă e normal să fii ipocrit şi să îţi baţi joc de cel de lângă tine, care credea în drumul său alături de cel/cea de lângă, dacă e normal să păstrezi nişte aparenţe în faţa celor care se zbat pentru tine să ajungi bine în viaţă şi, cu zâmbetul pe buze, să te falsifici. Să falsifici prietenii, care ţi-au fost amanţi, doar pentru a păstra aparenţele, să te înfigi cu colţii în nu contează ce relaţii şi în ce amici, fără discernământ, doar pentru că aşa e cool. Sunt lucruri pe care toată lumea le face ?

Trăim, din păcate, într-o societate în care nu se mai pune accent pe nimic, pe respect, pe sinceritate, pe valori culturale, în care totul e trăit la o pseudo intensitate şi, în momentul în care ne plictisim, migrăm către o altă sursă care ne devorează pe moment, ne face să fim mândri de alegerile noastre. În final va rămâne un mare gol şi o stare de lehamite, de corp folosit, de rebut trecut prin mâini şi umori.

Cel mai frumos este momentul în care te simţi bine, când proiectezi totul la nivel mental şi te întorci acasă, când dai de căldura căminului tău, când din bucătărie răsare un miros de mâncare bună şi când treci prin hol luând în braţe iubita/logodnica. Când zâmbetul ei te fascinează, când se vede în privirea ei că te aştepta cu drag şi nu cu gând de a fugi cât mai repede de tine, să închidă uşa şi să ajungă la serviciu, unde cei mai buni prieteni o s-o facă să râdă mai mult şi să se simtă mai bine. Ciudat este când te întorci în casa voastră şi vezi cum pereţii sunt goi, cum plantele care altădată erau pe un tăpşan lipsesc, când pozele cu voi, cu zâmbetul vostru şi acea fericire sunt lăsate voit cu faţa în jos, când toate cadourile au fost respectate şi lăsate cu mare drag, în afară de altele care au fost pe principiul: “eu ţi l-am dăruit, eu ţi-l iau”, te lasă cu un zâmbet gol, cu un mare ecou care se zbate între bucăţile de carne din interior şi atunci îţi dai seama cât de trist te simţi, cât de fără rost şi cât de naiv ai fost, orbit de nişte sentimente sincere. Important este doar să deschizi ochii până nu e prea târziu !

Poate toţi aţi trecut prin ele, poate majoritatea a văzut ceva dincolo de aparenţe, poate unii s-au aruncat cu capul înainte şi şi-au dat seama de pasul greşit, poate unora le-a mers bine şi au conştientizat că mai presus de toate trebuie să fie ceea ce îi/i-a le(a)ga/t, chiar şi pentru amărâtul ăla de gest de a cere pe cineva în căsătorie, că nu e doar de ici de acolo. Poate că unele doamne sau domnişoare consideră un simplu gest, poate pentru altele este cel mai fericit moment din viaţa lor, dar pentru bărbaţi oare cineva şi-a pus vreodată întrebare ce simt când fac gestul ăsta ?

Hai să ne imaginăm o stare febrilă înainte de nuntă în care totul se vrea frumos, hai să ne imaginăm un bărbat care nu doarme nopţile, gândindu-se ce ar putea să facă unic pentru cea de lângă el. Când îşi freamătă mintea la evenimentul încărcat atât de puternic emoţional şi nu vrea să iasă banal. Când caută n variante, unele mai frumoase ca altele, vorbim acum de acei bărbaţi cărora chiar le pasă şi nu fac totul de complezenţă. Şi când se gândesc şi se hotărăsc la o soluţie, de abia de aici începe alergătură şi fascinaţia. Cu fiecare lucru pus la punct, cu fiecare etapă bifată de pe listă, îl vezi mândru, îl vezi zâmbind, fericit că a reuşit să îşi îndeplinească un vis. Dragele mele, să nu credeţi că numai voi visaţi cum o să fie momentul cererii. Şi bărbaţii, chiar dacă se înfig în fel şi fel de măşti, complezenţe, prieteni, anturaje etc. au măcar vag o idee despre când va fi momentul acela suprem, cum va fi.

Important este să ne dăm seama de noi, să ne ascultăm instinctul şi să nu-l lăsăm la nesfârşit să se zbată în mintea noastră şi să-l tratăm cu superficialitate. Cel mai urât lucru pe care poate să-l facă un om altui om este să-l înşele ! (a se înţelege orice prin acest cuvânt.) Mai bine spune-i, frate, că nu mai ai nimic în comun cu el şi că ai vrea să fii liber/a, e mai simplu şi fair play. Dragoste cu sila nu se poate ! Interesant este să te uiţi înapoi la promisiuni şi la gânduri, să vezi ce gândea o fată la 25 de ani şi cum timpul a evoluat peste voi.

P.S. Nu lăsaţi pe nimeni să se bage peste capul şi deciziile voastre. Important este să rămâneţi voi cu voi. Şi fiţi sinceri pentru a evita să fiţi călcaţi în picioare de mediu, de societate sau chiar de voi înşivă.

O viaţă liniştită !

Dorian Dron

Pozele sunt preluate, in ordine, de pe site-urile:

1.www.bzi.ro

2. youtube= vunk – artificii pe tavan

3. psychopathyawareness.wordpress.com

4. cefacoamenii.wordpress.com

5. adevarul.ro