Mă chinui de ceva timp să scriu aceste rânduri și nici acum nu știu exact cum o să apară așternute aici, pentru că subiectul este unul care mă doare foarte mult. Într-un articol anterior, publicat tot pe BlogulLor, încercam să explic de ce sistemul educațional actual este găunos.

Astazi aș vrea să scriu ce s-ar putea face, în mod ideal, pentru ca școala să redevină productivă iar meseria de dascăl să fie din nou apreciată în societate. Spun doar că totul s-ar întâmpla în mod ideal, pentru că toate schimbările solicită finanțare, iar atâta timp cât educația va rămâne cerșetoarea societății, alături de sănătate, din păcate în mod real nu se va schimba nimic în fond.

Toată lumea știe că oamenii au stiluri de învățare diferite. Se știe și că elevii au abilități diferite și capacități intelectuale diferite, însă în forma actuală sistemul educațional îi tratează pe toți la fel. Singura triere care se face e legată de vârstă. Bun, profilul din liceu reduce ponderea anumitor ore de curs în favoarea altora (dacă ești la real bagi matematică și fizică, dacă ești la uman bagi științe socio-umane și limbi străine). Dar asta nu e suficient. Ideal ar fi un sistem modular. Ar funcționa cam așa

În clasele I-IV înveți ce ai nevoie să înveți ca să știi citi, scrie, calcula. Să știi cum arată și cum s-a format un munte și cine a fost Ștefan cel Mare. Chestia cu clasa zero este o aberație, la fel cum o aberație este și să iei un copil de 6-7 ani și să-l ții nemișcat în bancă 50 de minute, dacă se poate și cu mâinile la spate. La vârsta aia nu se poate concentra mai mult de 20 hai, maxim 30 de minute pe o activitate anume, pentru că așa e construit creierul uman și nu prea ai ce să-i faci. Prefer 30 de minute în care să fac matematică prin joc, decât 50 de minute în care să umplu la refuz tabla cu adunări și scăderi, până ajunge copilul să creadă că matematica e un substitut al lui bau-bau din dulapul întunecat (asta cu bau-bau e altă discuție interesantă…poate altă dată)

Dacă nu din clasa a V a încolo, măcar de la liceu ar trebui să se organizeze un sistem modular. Am 5 copii într-o clasă care sunt interesați de matematică, cu care știu că pot să fac performanță, ăia 5 copii din clasa respectivă dă-mi-i să fac matematică cu ei. Restul de 7 din clasă care sunt interesați de istorie dă-i la istorie, încă 6 care sunt interesați de franceză, lasă-i să facă franceză și tot așa.

Munca pe grupuri mici e mult mai eficientă decât cea cu 30 de persoane. În plus, cu toții ne întrebăm după ce terminăm școala la ce ne-a folosit cutare materie și toți avem dreptate, tocmai datorită sistemului actual găunos. Poate că acum ești actor și te întrebi la ce mama naibii îți foloseau orele de fizică, îți sună în cap ceva care se numește ”principiul vaselor comunicante”, habar n-ai nici acuma ce e, dar ai pierdut n ore din viața ta încercând să rezolvi probleme la fizică, în loc să citești sau să mergi la teatru, pentru că sistemul te-a obligat ca tu la 12 ani să știi fizică, pentru ca abia la 20 de ani să te lase să încerci să devii actor, urmând cursurile unei facultăți de profil.

Sistemul educațional actual trebuie să pregătească elevii de astăzi să devină oameni integrați în câmpul muncii de peste 7-10 ani, fără să aibă măcar niște previziuni despre cum va arăta peisajul economic, să zicem, peste 10 ani. Problema cea mai mare este că sistemul se auto-limitează, setând scopuri hilare raportat la realitate. Liceul te pregătește pentru bacalaureat și atât. Nu există comunicare reală și productivă între sistemul pre-universitar și cel universitar românesc. Facultatea te pregătește pentru licență, masterate, doctorate, fără să comunice eficient și des cu mediul de afaceri, instituții de stat, companii private, piața muncii. Cauza este aceeași. Totul îndesat, cât mai mult, nu neapărat util, dar să fie acolo!!

Plutarh spunea că mintea nu este un vas care trebuie umplut, ci un foc care trebuie aprins. Noi de când e România asta pe pământ, umplem vasul până dă pe afară și din când în când, accidental, mai aprindem și câte un foc. Avem o programă școlară care nu e adaptată la realitatea de astăzi, lucrăm, poate, după manuale de acum 10-15 ani, asta pentru că Ponta declară că toți copiii români au tablete, dar majoritatea școlilor de la țară abia dacă au bani să plătească curentul electric și buda o au în curte.

Dacă vrem să aprindem focuri și să cultivăm pasiuni, avem nevoie de bani. Avem nevoie de o descentralizare, care să nu mai presupună că școala primește fonduri în funcție de numărul de elevi, avem nevoie de dotări corespunzătoare anului 2015 în TOATE școlile, avem nevoie de interes viu din partea tuturor celor implicați. Părinți, profesori, cei de la conducerea țării. Avem nevoie să luăm fraza ”interesul central al procesului educațional este elevul” din maldărele de hârtii îndosariate și să o transpunem în realitatea cotidiană. Altfel, vom produce în continuare niște tineri dezorientați, care sunt obligați să știe de toate dar de fapt nu sunt interesați să știe nimic. Ne vom scălda în mediocritate, gândindu-ne fiecare doar la propriul interes, până vom muri ca societate. Vor exista din când în când elevi buni, care ne vor ajuta să (ne) mințim că sistemul educațional este productiv în forma actuală, însă tristul adevăr este că elevii buni sunt astăzi o excepție de la regulă, când de fapt ei ar trebui să fie regula.

Anton Răzvan

Dacă doriți să revizitați BlogulLor în căutare de noi articole, dați-ne un Like pe pagina noastră de Facebook.

Imagine preluata de pe site-ul citatemaxime.ro

Videoclipul: Sursa YouTube