Am deschis o nouă secţiune în BlogulLor, o secţiune unde vreau să intervievăm adevăraţii artişti ai României, de la muzicieni, scriitori, pictori, fotografi…, până la tineri talentaţi. Vreau să promovăm valoarea şi să reuşim să învăţăm câte ceva din efortul, ambiţia şi dragostea lor pentru artă. Şi voi deschide secţiunea Interviu cu Coiotu’ de la Trooper, un om deosebit, care a ştiut mereu să privească înainte şi să treacă peste orice obstacol pentru a-şi vedea visul împlinit, acela de a cânta împreună cu Trooper în deschiderea unor legende precum: Scorpions, Iron Maiden, Nazareth etc. şi de a vedea “fericirea pe fetele fanilor la fiecare concert”. Veţi vedea aici acelaşi rocker visător, cu părul lung şi privire pătrunzătoare, care ştie “ce focuri ard în sufletul lui” şi pe care va încerca să ni le prezinte în stilul caracteristic. Alin Dincă – Coiotu’, Trooper, bine ai venit în BlogulLor !
BlogulLor: Alin, au trecut aproape 2 decenii de când ai pornit împreună cu Balauru’ şi colegii nebunia asta frumoasă ce se numeşte Trooper ! Cum te simţi acum, după ce ai reuşit să cânţi în deschidere unora dintre cele mai importante formaţii ale lumii ? Te simţi nostalgic după începuturi, te simţi împlinit ? Îţi aminteşti primul concert şi cum te-ai simţit prima oară în faţă reflectoarelor ?
Coiotu’: Ai dreptate. Au trecut aproape 20 de ani. Am cântat în deschiderea unor găşti uriaşe. În 1990 mă uităm la postere cu Maiden, Priest sau Scorpions şi nu visam că voi avea şansa de a îi vedea măcar. În 1992 priveam înregistrări de pe casete video… era incredibil. Nu am crezut niciodată că vom ajunge să cântăm cu ei pe scenă, să vorbim cu ei, să le mulţumim pentru toată muzica asta minunată ce ne-a colorat viaţa. Am visat mereu că într-o zi le voi strânge mâna. Însă eram convins că era doar un vis. Acum ce să spun? Sunt un om care munceşte mult când îi place ceva. Nu cred că am să mă simt împlinit în viaţa asta. Mereu se poate mai mult, mereu vreau mai mult de la mine… nu mă mulţumesc cu nimic ! În schimb sunt mândru de întreaga poveste Trooper. Sunt mândru că am lângă mine nişte muzicieni şi nişte oameni minunaţi. Fără ei puteam să visez liniştit în continuare.
Primul concert nu se uită niciodată! Târgovişte, 25 octombrie 1996! Clubul studenţilor. Am urcat pe scenă în faţă unei săli pline. Erau 1000 de oameni acolo… lejer! Am cântat trei piese: Remember, Down You Go şi Soldier Of Fortune (Deep Purple). Tremuram din toate şuruburile… a fost o senzaţie incredibilă. M-am îndrăgostit iremediabil.
BlogulLor: “La începuturi” aţi cântat pe chitare improvizate, amplificate în radiouri şi pe taburete acoperite cu cergi, neavând nişte instrumente profesionale. Cum era atmosfera atunci, cum va simţeaţi, cum erau momentele când va chinuiaţi să scoateţi o piesă bună, care să nu se asemene cu ceva ce exista pe piaţa autohtonă ? De unde aţi avut energia necesară să depaşiţi toate barierele ? Îţi mai aminteşti prima piesă, cum aţi compus-o ?
Coiotu’: Ţin minte totul, Trooper este copilul meu! Nu uiţi nimic atunci când este vorba despre copilul tău. A fost greu de tot la început. Am repetat pe instrumente improvizate… nu se găseau de cumpărat. Iar atunci când găseai ceva, preţurile erau şocant de mari pentru nişte puşti de 15 ani. A fost greu, însă nu ne-am plâns niciodată! Nu am căutat scuze! Am cântat mult, am repetat zilnic, am avansat, ne-am văzut de treabă. Este greu să înţeleagă lumea de acum cum era atunci. Astăzi mergi într-un magazin de muzică şi găseşti chitare de la 3 milioane la 100 de milioane. Chitare pe care poţi cânta liniştit. Atunci era teribil… dar momentele alea au boemia lor, nostalgia lor. Cred că toate “nebuniile” ale şi toate chinurile ne-au apropiat pe noi. Energie s-a găsit mereu. Când faci ceea ce iubeşti… găseşti energie. Prima piesă compusă de noi se numeşte “Frică De Moarte”. Este scrisă de mine şi de Balaur. Nu a fost inclusă niciodată pe un material audio. A fost compusă, dacă nu am înşel, în 1992. :)) Da. 1992! Mă gândesc serios să o introducem bonus pe undeva. Au urmat “Oare Când?”, “Infernal Doom în six parts”… şi altele.
BlogulLor: Ca în orice formaţie presupun că au fost momente în care unul dintre voi a vrut să renunţe, să urmeze UN alt drum ! Cum aţi reuşit să păstraţi frăţia aceasta şi să va acceptaţi reciproc mofturile, toanele sau nemulţumirile ?
Coiotu’: Dacă au existat momente în care am vrut să renunţăm, nu am venit să o spunem în gura mare. Am avut maturitatea de a analiza foarte bine şi de a pune în balanţă. Avem norocul să scriem pagini de istorie. Trooper ne oferă şansa asta. Nu am vrut niciodată să fiu “un altul”. Ştiu ce se află în mine, ştiu ce focuri ard în sufletul meu şi când urc pe scenă pot să aduc fericire în oameni. Toţi din Trooper pot face asta. Cum să renunţi la tine? Cum să te minţi că eşti altceva? Toată viaţa mi-am dorit să văd oameni fericiţi… să văd lumina în ochii celor care vin al show-urile noastre. Nu pot să renunţ la asta! Am să regret şi când am să mor că trebuie să mă opresc din a face asta! Asta nu înţeleg mulţi: publicul este oglinda unei trupe!!! Trooper înseamnă miile de oameni care rezonează cu sufletele noastre… cu muzica noastră. Suntem fericiţi şi mândri că suntem contemporani cu aceşti minunaţi oameni care vin la concertele noastre. Concluzionez: nu avem cum să ne minţim că suntem altceva! Nu suntem. Suntem muzică!
BlogulLor: Sunteţi o formaţie matură, cu un sound propriu, sute de scene la activ, toată ţară vizitată cu Troopermobilul şi mii de fani ! Cum se face că fiţele nu v-au urmat şi v-aţi păstrat colana vertebrală ? Nu afirm numai eu, ci şi fanii voştri, că sunteţi nişte tipi faini care stau la o masă şi-şi împărtăşesc poveştile, fără a-i trata pe cei din jur cu superioritate ! Până la urmă mi se pare o mentalitate sănătoasă, în ciuda zecior sau sutelor de formaţii care, dacă au prins mâţa de coadă şi au devenit “vedete peste noapte” au şi uitat cum îi cheamă. Cum reuşiţi să va păstraţi fanii atât de aproape, exceptând mesajul şi muzica voastră de calitate ?
Coiotu’: După cum spuneam mai sus: publicul este oglinda noastră! Dacă noi suntem rock staruri, îi vom trata şi pe ei tot aşa. Dacă noi suntem doar nişte prieteni care cânta din plăcere, îi vom trata şi pe ei tot aşa. Ei ne arată ce suntem noi. Ei sunt barometrul după care ne ghidăm. Nu ne interesează ce fac alţii. Noi aşa suntem. Se întâmplă să mai fiu şi eu antisocial din când în când, însă este de la oboseală. După drumuri de sute de km, după două ore dormite într-o noapte… când ştiu că trebuie să urc pe scenă şi să cânt două ore… prefer să-mi păstrez puterile. Ştiu că de fiecare dată trebuie să ofer un show cât se poate de bun. Atunci nu se intră uşor în vorbă cu mine. Cer scuze de pe acum. :)) Am momentele mele, aşa cum avem cu toţii. Dar când am urcat pe scenă… toată energia păstrată se transformă într-o poveste frumoasă. Le mulţumim prietenilor care ne iubesc necondiţionat şi îi asigur că sentimentul este reciproc.
BlogulLor: Părerea mea, subiectivă ce-i drept, este că cel mai bun album pe care l-aţi lansat, cel mai complex din punct de vedere muzical şi a patra opera rock a ţării, după Sfinx – Zamolxe, Phoenix – Cantafabule şi Krypton – Lanţurile (mai ales că subiectul este unul autohton, cu care poporul să se poate identifica), a fost Poemele Valahiei, după care VooDoo şi Atmosfera, alte 2 albume deosebite, de o calitate superioară faţă de cocina asta numită industrie muzicală în România ! Cum vă împărţiţi munca atunci când tu, Balaurul, Laurenţiu, Oscar sau John veniţi cu o idee ? Unu o fredonează şi căutaţi împreună linia ? Porniţi de la un bridge şi ajunge bucata creată să răsune în mintea voastră ca o piesă de sine stătătoare? Există şicane între voi că unu’ a compus mai multe piese şi altul mai puţine, cum am văzut că este la modă prin tribunalele din România pe drepturile de autor ?
Coiotu’: Şicane că unul a compus mai mult sau mai puţin nu există. Nu au existat niciodată! A compus toată lumea. Unul a fost cu inspiraţia la el, altul nu. Aşa se întâmplă în meseria asta. În general compunem individual piese, apoi le prezentăm în sala de repetiţie în varianta demo. Rar se întâmplă să lucrăm împreună la ceva. “Poemele Valahiei” au fost compuse în proporţie de 70% de Balaurul. El “a simţit” cumva discul ăsta. Nu am vrut să intervin cu idei noi, pentru că el deja avea povestea în cap. L-am lăsat să-şi facă jocul şi noi am intervent cu restul părţilor. La noi se lucrează liber şi fără stres. Compunem fix ce vrem şi apoi din toate ideile alegem prin vot democratic ce includem pe disc. Minoritatea se supune majorităţii. De acum o să fie mai greu! Am luat un nou membru – Cristian Oftez. Un al treilea chitarist. Dacă o să votăm şi o să fie 3 la 3… să vezi atunci. :))
BlogulLor: Pentru că de multe ori formaţiile se satură de o piesă pe care o cânta în turneu la nesfârşit, ai vrea să reeduci publicul şi să le cânţi, spre exemplu, în loc de Tari că Munţii sau Strigăt, Plaja Amintirilor sau Rătăcit pe drumul vieţii ? Sau oricare altă piesă pe care nu prea o cântaţi ? Ştiu că va schimbaţi des playlist-ul şi mai introduceţi, din când în când, câte o piesă pe care rar aţi cântat-o, dar ai ţinut cândva să faci un live pe o piesă pe care băieţii nu au vrut-o ?
Coiotu’: Da… am avut de gând să schimb câte ceva. Reacţia oamenilor a fost violenţă. :)) Am revenit asupra deciziei rapid de tot. Am realizat că show-urile sunt pentru ei. Eu pot cânta ce vreau în sala de repetiţie. Pe scenă urci pentru ei! Trebuie să le oferi ceea ce ei vor să asculte. Problema este că am ajuns la albumul cu numărul 7. Este greu să mai mulţumim pe toată lumea. Trebuie să trecem prin întreg catalogul trupei la fiecare concert. Nu am cântat piese pe care băieţii nu le-au vrut. Facem împreună setlisturile. Vreau să fie toată lumea fericită pe scenă. Oamenii simt imediat când ceva nu este în regulă. Aşa că nu vreau să umbresc actul artistic. :))
BlogulLor: Până când moartea ne va despărţi! De ce nu aţi început campania împotriva violenţei, cum ai anunţat într-un interviu anul trecut şi de ce nu o introduceţi mai des în playlistul vostru ? Mulţi ar avea ceva de învăţat din mesajul vostru ! De unde a pornit ideea, te-ai inspirat din vreun caz sau pur şi simplu piesa te-a condus către aceste barbarisme inutile ce denotă animalismul din creierul uman ?
Coiotu’: Ăştia de la putere nu sunt interesaţi de campaniile noastre. Muşamalizează constant situaţia gravă din România. Femeile sunt bătute, pentru că aşa au văzut retardaţii că făceau bărbaţii acum 200 de ani… sau mai rău, aşa făceau bunicii sau părinţii lor! Statisticile sunt şocante. În România o femeie din trei este bătută de iubit/amânt/soţ! O grămadă de fetiţe sunt molestate de tatăl lor… femei stau în casă cu cel care le bate şi nu depun plângere, nu pleacă în altă parte… este incredibil! Nu vreau să cred că există oameni care se nasc sclavi. Însă cred cu tărie că unii oameni pot să fie atât de răi încât să-ţi distrugă spiritul. Să-ţi distrugă încrederea în tine şi să-ţi ia voinţa de viaţă. Piesa a fost scrisă de Balaur. Eu am făcut versurile cu gândul la o imagine ce-mi roade sufletul de ani de zile. Mergeam pe lângă Gara de Nord. Ploua teribil de rău… undeva lângă o uşă a unei case vechi stătea o fetiţă de 5-6 ani… de o frumuseţe fantastică. Stătea şi plângea în ploaie. Era îmbrăcată într-un furou! Atât avea pe ea. Plângea şi stătea în frigul ăla, cu toată apă pe ea… tremura şi zgâria în uşa. În casă se auzeau ţipete. Mi-a rupt sufletul. Nu are rost să povestesc continuarea. Ideea este că imaginea asta a inspirat versurile. Ne-am dorit mult campania asta. Din păcate mizeriile astea care ne conduc nu sunt interesate de nimic. Pentru ei este bine să moară cât mai mulţi, să se chinuiască, să se violeze, să se fure… cu cât oamenii stau în genunchi, cu atât ei stau mai liniştiţi pe scaune. Nişte jeguri! Aş vrea să ştiu că or să sufere într-o zi… că or să plătească pentru tot răul făcut! Dar am să mă opresc acum. Nu vreau să murdăresc interviul ăsta cu nervii mei.
BlogulLor: Acum 2-3 ani, sper să nu mă înşel, Balaurul a avut intervenţia chirurgicală ! Ai simţit pentru o secundă că formaţia nu se va mai reuni şi că tot ce a fost frumos va deveni, treptat, Amintire ? Când ai ascultat prima oară Călătoria, piesa compusă de Balauru’, în spital, care a fost trăirea ta ? Mie, cel puţin, mi-a dat de gândit, că viaţa este doar o cursa în care oricât de bun, mare, valoros ai fi, poţi fi trântit într-o secundă şi drumul poate fi doar un film, prin care ai mai trecut odată, ce se derulează rapid prin faţă ochilor ! Ţi-e dificil să cânţi piesa pe scenă sau pur şi simplu Balauru’ a decis să o scoată în afară playlist-ului, odată cu însănătoşirea sa ?
Coiotu’: Nu m-am gândit în momentul ăla că o să punem stop. În secunda în care se opera m-am gândit că trebuie să fie bine. Nu pentru Trooper, nu pentru mine. Pentru el. La Trooper m-am gândit puţin mai târziu când vedeam că îi este foarte greu (după operaţie) să ţină chitara în mâna. Eram pregătit pentru orice decizie. Sănătatea este foarte fragilă. Nu te poţi juca! Însă… iată că am trecut şi peste “pragul” ăsta. Călătoria este o piesă extraordinară. Necesită un sunet curat. Nu am cântat foarte des piesa pentru că am simţit că locurile nu sunt cele potrivite. Este o lucrare de fineţe şi sensibilitate. Dacă nu distingi tot ce se cânta acolo… nu ai cum să trăieşti şi să înţelegi mesajul. Aştept să facem un concert unplugged unde să o punem în valoare aşa cum trebuie. Sincer să fiu, nu-mi este uşor să cant nicio piesă cu încărcătură. Sunt un om destul de sensibil şi pot să-mi aduc aminte ce era în mine, în noi, când am scris respectivele cântece. S-a întâmplat să-mi dea lacrimile pe scenă… dar aşa simţeam atunci. Muzica este emoţie în stare pură. Nu te poţi ascunde! Nu pot să zâmbesc dacă ştiu că în mine este întuneric. Mă înţelegi? Amintiri, Plaja Amintirilor, Călătoria, Scrisoare de Adio, Pentru Tot Ce-a Fost, Orizonturi, Cântecul Lebedei… sunt pline de poveşti adevărate! Sunt momente peste care nu treci niciodată! Vreau să-mi aduc aminte de ele. Pentru că ele fac parte din mine. Dacă uit ceva, mă uit pe mine!
BlogulLor: Aţi fost prima formaţie din România care a găsit o soluţie inovatoare cu privire la vânzarea albumelor proprii, aţi fost singura formaţie care s-a gândit să se adapteze la tehnologie şi să vândă un produs original, imprimat şi gândit în profunzime, aici mă refer la stick-ul pe care aţi copiat albumul în dublă versiune wave + mp3, concertul şi prezentarea albumului, posterul plus deja celebra păpuşă voodoo ! Cât de greu este să revolutionezi piaţa muzicală şi să schimbi mentalitatea cumpărătorilor, în sensul de a renunţa la veşnicul cd pentru achiziţionarea unui produs superior calitativ şi cât de greu este pentru o formaţie să îşi promoveze munca într-o lume în care, dacă nu ai ţâţe şi buci, să le arăţi prin toate colţurile şi pe la toate televiziunile de cancan, nu te bagă nimeni în seamă ? De asemenea, aţi fost şi prima formaţie care şi-a urcat albumul la calitate superioară pe youtube, un întreg album pe care aţi reuşit să-l promovaţi gratuit şi cu toate acestea fanii v-au cumpărat cd-ul la concerte ! Este greu să îţi vinzi munca în online şi să nu îţi scoţi investiţia, pentru că, să fim realişti, nu e gratuit să îţi masterizei, înregistrezi sau imprimi un album, chiar dacă voi vă ocupaţi de tot ! Cum vă descurcaţi cu investiţia şi recuperarea banilor ? Este dificil să fii o formaţie mare în România, din acest punct de vedere ?
Coiotu’: Nu am căutat să revoluţionăm nimic. Noi am vrut să facem munca noastră accesibilă tuturor. Şi celor tineri care nu mai cumpără CD-uri şi celor old school (ca mine) care cumpără. A fost un pas natural. Mereu am discutat între noi şi am luat decizii. Mulţi cred că avem o echipa care se ocupă de noi. Nu. Trooper înseamnă 9 oameni: Coiotu, John, Balaurul, Oscar, Laurenţiu, Cristi, managerul Dumitru şi Irinul cu Detest – doi oameni minunaţi care ne fac viaţa mai uşoară. Noi luăm decizii, căutăm răspunsuri şi le discutăm. Totul se întâmplă acolo. În interior. Mă bucur să-mi văd piesele în mediul online. Ştiu că ăsta este viitorul şi dorinţa mea este să ajungă la cât mai multă lume ceea ce am “visat” noi. Internetul ne ajută. În discuţii financiare nu am să întru pentru că le urăsc. :)) Aici trebuie să vorbeşti cu Balaurul sau cu Dumitru. Eu mă încurc în bani. Sunt murdari, miros urat, aduc probleme şi sunt şi foarte urâţi. Măcar dacă erau coloraţi şi aveau ceva poze cu femei… sau nu ştiu. Nişte imagini plăcute. Poate atunci mă luptăm mai mult pentru ei.:))) Te rog să mă scuzi dacă răspunsul a fost mai scurt decât întrebarea. :))
BlogulLor: Aţi reuşit să adunaţi pe aceeaşi scenă Stelele Rockului Românesc ! Cum e să lucraţi cu idolii voştri, să vă adunaţi în sala de repetiţii şi să cântaţi cu ei ? Presupun că au fost momente unice ! Ne vinzi şi nouă câteva “picanterii” de la repetiţii, nu de alta dar o dăm şi noi aşa, frumos, ca în tabloidele de “mare succes de la noi din ţară” ? (râde)
Coiotu’: Stelele Rockului Românesc a fost o poveste incredibilă. Nu ştiu dacă o să se mai repete. Am visat să putem pune în scenă aşa ceva. Ne-a ajutat foarte mult şi ne-a împins de la spate şi Cristian Hrubaru (Rock FM). De câte ori eram jos, pentru că mai apărea câte o problemă, el a avut o vorbă bună. Apoi s-a implicat activ în prezentarea show-ului şi în filmarea unor materiale pe care le-am proiectat pe ecran în timpul concertului. Filmări realizate de Mihai Vasilescu (omul alături de care am lucrat şi clipurile de la Liceul Cimitir şi Două Roţi). I-am avut pe scenă pe unii dintre cei mai mari muzicieni pe care i-a oferit România… Cristi Minculescu, Nuţu Olteanu, Paul Ciuci, Kempes, Eugen Mihăescu, Gabi Nicolau, Dan Iliescu, Mihai Georgescu, Victor Solomon, Florian Stoica, Ţăndărică… a fost demenţă!!! Aşa ceva nu s-a întâmplat niciodată în România! Nici nu am crezut că este posibil. Am pornit de la ideea de a face un concert Trooper cu un invitat surpriză… şi am ajuns până la Stele! :))) Au fost multe momente cu care vom pleca în minte pe ultimul drum… nu pot să încep să povestesc. Ar dura zile. Poate într-un alt interviu, poate într-un interviu video…
BlogulLor: Ştiu că nu ai vorbit prea mult despre acest subiect, dar Laurenţiu nu a participat la toate concertele Trooper în ultima vreme şi ştiu că este o problema care rămâne în interiorul formaţiei, dar nu pot să omit să te întreb, asta şi pentru fanii care vă urmăresc în fiecare zi, se pune cumva problema unei plecări din trupă sau totul este temporar ?
Coiotu’: Nimeni nu este dat afară şi nimeni nu pleacă din Trooper! Laurenţiu este membru cu normă întreagă. Are de rezolvat câteva lucruri în viaţă lui. Momentan va concerta cu noi numai în anumite locuri. Nu trebuie să-şi facă nimeni probleme. Laurenţiu este membru Trooper! O să îl vedeţi pe scenă cu noi, o să îl vedeţi scriind piese pentru viitorul disc şi aşa mai departe. În viaţă oamenilor apar uneori probleme ce trebuiesc rezolvate atunci. Nu suportă amânare. Mă bucur că lumea se interesează şi le mulţumesc pentru toate gândurile lor bune. Ştiu că erau câteva capete seci ce se bucurau bănuind că Laurenţiu pleacă… însă nu este aşa. :))
BlogulLor: Ai avut de ales “la începuturi” între tobe şi voce ! Vocea am auzit-o cu toţii, este una dintre cele mai bune din România şi nu o spun eu, o spun specialiştii ! Cum ar fi fost ca Diamantul Rockului Românesc (aşa cum îl prezinţi de fiecare dată în concert), John, ar fi fost înlocuit de tine ? Crezi că te-ai fi descurcat la fel de bine (:) râde). Aş vrea să te provoc să cânţi o dată, pe aceeaşi scenă la tobe împreună cu John, la două tobe diferite (ca Ţăndărică cu Nelu, par exemple), cred că ar fi un eveniment unic! Să inversaţi un pic rolurile, să faceţi eventual o filmare în studio în care fiecare cânta la alt instrument ! Am mai văzut pe youtube când Balauru’ cânta la Bass şi tu la electrică, dar ai fi fain să schimbaţi toţi locurile, măcar pentru o piesă ! Cum ar fi să cânte John, Strigăt :))) ?
Coiotu’: :))) Da. Am vrut să fiu toboşar. Într-o zi, în timp ce mă prefăceam că bat, a venit unchiul meu şi al lui Balaur – Adi Popa (chitarist în Chrom Dioxid). Mi-a spus aşa: “Ce-ţi trebuie ţie tobe? Toboşarul mereu are de cărat o grămadă de lucuri şi tu nici nu te descurci foarte bine.” Am suferit mult, însă am renunţat şi am început să cant cu vocea. Eram cel mai bun vocalist dintre cei din trupă. :)) John este un toboşar extraordinar! Are un balans pe care nu îl au mulţi. Ştiu că pare clişeu, sau poate părea că spun doar de dragul interviului: nu aş schimba pe nimeni! Pentru mine, oamenii cu care cânt eu sunt cei mai buni pentru Trooper! Nimeni nu poate să fie mai potrivit. Ei sunt fix ceea ce trebuie. Am să-ţi spun acum că există filmări de la concerte unde am schimbat instrumentele între noi. Toţi! :)) Există şi ceva filmări unde eu bat la tobă. Poate am să le urc într-o zi pe youtube. Mă gândesc şi eu să îl provoc pe John la un duel. Ştiu că o să iau o bătaie dureroasă, dar sunt antrenat! :))
BlogulLor: Dacă mai ai timp, te supun la un test fulger, cred eu haios ;))) ce ţine în principiu de tine şi de pasiunile tale (râde) ! Ai voie să alegi o singură variantă :))) şi apoi îţi voi face profilul muzicologastropshiloumanoprietenescologic (pe ăsta trebuie să îl bag în DEX :))) (Răspuns Direct)
* cartofi prăjiţi sau piure ? – prăjiţi
* ketchup, maioneză sau muştar ? – ketchup
* ou prăjit sau omletă ? – omletă
* mare sau munte ? – mare
* apă minerală sau apă spirtoasă plată :))) ? – plată
* bere sau altcevacenustiupentrucastiucanupreabei ? – altceva – cremă de whisky
* Iris sau Iron Maiden ? – Iron Maiden
* Trooper sau Costi Ioniţă ? – Aurelian Andreescu
* Kiss Fm sau Rock Fm ? – Rock!!!!! FM!!!
* 3se sau Andree ? – 3se
* Romane sau poezii ? – poezii
* Carbonara sau Bolognese ? – nu-mi plac
* Paraziţii sau Mafia ? – Paraziţii
* Târgovişte sau Bucureşti ? sau să mă bag în seamă: Braşov ? – iubesc România
* Hrubaru sau Dan Fintescu :))) ? – Hrub 🙂 ca iar taie la salariu
* Biciclete, motoare sau căruţe cu tracţiune bălegoasă ? – Motoare
* Milupa sau cereale ? – cine?
* Turbo sau HubaBuba la metru ? – Turbo
* Casetă sau Cd ? – Cd
* Vinil sau Flac ? – Vinil
* Mirc sau Hi5 ? – nimic
* O-Zone sau Chichi Girls ? muhahaha (ştiu eu că ai o atracţie pentru O-zone, mai ales cu piesa Dragostea din Tei :)) ) – ozone pentru muzică. Surorile gemene pentru… alte alea. :))
* Vioară sau pian ? – pian
* fotbal sau nuconteazaaltsport :))) – fotbal
Şi ca să vezi ce a ieşit: Lu’ Coiotu îi plac prăjiţii cu ketchup şi omletă mare băgată la jumate ! Bea plată cu cremă de whisky ! Îi place Iron Maiden şi Aurelian Andreescu şi bagă la Rock Fm numai 3SE ! Îi plac poeziile şi Paraziţii, în timp ce prietena lui, România, pe care o iubeşte cu foc, se cam duce cu Hrub, că zice că e mai mişto să îi taie salariul. Bagă motoare cu gumă Turbo şi nu se poate decide dacă să scoată următorul album pe cd sau vinil. Cu Chichi Girls s-ar cam… pe muzica lu’ Ozone, în timp ce cu o mâna ar cânta la pian şi cu altă ar da pe Look la un meci de fotbal. :)))
BlogulLor: Şi acum că ne-am apropiat de final, sper să îţi fii făcut plăcere să îmi răspunzi la aceste întrebări şi închei cu veşnica, ultrademodata, supralicitată şi penibila întrebare: ai vreun mesaj pentru cititorii BlogulLor ? Sau dacă nu, spune tu ce vrei :))
Coiotu’: Mulţumesc mult pentru întrebări! Mulţumesc mult tuturor celor care au avut răbdare să citească până la sfârşit. Prieteni, vă asteptăm la concertele noastre. În toamnă pornim în turneu şi sper să ajungem în cât mai multe oraşe. Mă înclin în faţa voastră şi vă aştept să-mi oferiţi acea bucurie pe care numai în voi o mai regăsesc. Fără voi am fi nişte umbre! Stay Trooper !
Mersi fain pentru tot şi la cât mai multe concerte pe scenele din afară, cu astea din România vă descurcaţi voi şi singuri !
Dorian Dron
Dacă doriți să revizitați BlogulLor în căutare de noi articole, dați-ne un Like pe pagina noastră de Facebook.
Pozele sunt preluate, în ordine, de pe site-urile:
1. moshpit.ro
2. elenushu.wordpress.com
3. www.facebook.com/TrooperRocks
4-5. youtube.com
6. www.anyplace.ro
7. youtube.com
8. www.iconcert.ro
Foarte fain interviul, cuprinzator, informativ si distractiv, la cat mai multe!! m/