Şi cum fiecare cetate avea în perioada medievală casa unde trăia călăul urbei, aşa şi Clujul nu s-a dezis de la acesta necesitate până la urmă şi a construit un lăcaş prin care ani de-a rândul s-au perindat zeci de decapitori. Iar cum oamenii nu îi priveau cu ochi buni pe aceste brute, fie că vorbim de clujeni, braşoveni sau de alţi locuitori ai cetăţilor, le-au construit casele la periferie, cât mai departe de centru, tocmai în speranţa că duhurile rele, care nu au putut să părăsească această lume, să nu se răzbune. Aşa şi cea a clujenilor, care şi astăzi poate fi văzută pe stradă Avram Iancu, lângă zidul de incinta, este marginalizată. Şi cum în orice casă în care a existat un criminal, acel loc nu a avut parte de linişte de-a lungul timpului, nici cea de faţă nu a fost neglijată. Iar casa călăului chiar a fost cutremurată, o serie de evenimente producându-i pagube majore, dărâmându-i acoperişul şi pereţii aproape în întregime, transformând-o, într-un final, într-o ruină. Se spune că recent ea a devenit locul de odihnă al oamenilor străzii şi, pe lângă faptul că pereţii erau scarojiti şi rupţi, clădirea a luat foc din neglijenţă noilor locatari, acoperişul aproape prăbuşindu-se pe ei. Populaţia consideră că blestemele familiilor celor condamnaţi la moarte s-au abătut asupra acestui loc. Din informaţiile românia-actualităţi (a se vedea aici) istoricii vor să reconsolideze casă călăului şi să o transforme în Muzeul Torturii. În el va fi expus şi un coif care a contribuit la torturarea lui Gheorghe Doja, capul răscoalei din 1514. Pentru a înţelege cum a funcţionat tortură, gândiţi-va că acest coif a fost trecut prin foc, înroşit şi apoi înfipt în ţeasta conducătorului. Cam aceasta ar fi Casa Călăului, loc în care noaptea se manifestă fenomene supranaturale.

Cine nu ştie de cea mai vestită pădure din România, pădurea care se află nu departe de Cluj şi care aparent este înconjurată de lucruri stranii şi de mistere. Despre Pădurea Baciu s-a tot scris şi se va scrie în continuare ca despre un loc în care forţele supranaturale îşi au lăcaşul. Se spune că de aici au putut fi văzute şi filmate OZN-uri; că noaptea pădurea devine locul fantomelor, strigoilor, animalelor posedate. De altfel localnicii se feresc să aducă în discuţie Pădurea Baciu, ca nu cumva blestemul să îi urmeze. La apusul soarelui numai teribiliştii, curioşii sau “cei cu sânge rece” au curajul să mai circule printre copacii defrunziţi cu rădăcinile aproape ieşite din pământ. Sunt locuri în pădure unde copacii au forme ciudate, curbaţi aproape de 90 de grade, în care ai impresia că se vor rupe în orice clipă. Unii spun că aici e locul unde farfuriile zburătoare aterizează, alţii încearcă o explicaţie ştiinţifică aprobând teroria gravitaţiei şi a magnetismului supraenergetic ce modifică creşterea arborilor.

Cele mai puternice afirmaţii, bazate pe legende vechi, susţin ideea că odată intraţi printre copaci toate stările de angoasă, toate temerile şi fobiile omului îl vor împovăra, majoritatea manifestând pierderi de memorie sau chiar tendinţe schizofrenice. Sunt mulţi oameni care au intrat în pădure pentru a cosii  sau pentru a adună lemne şi au simţit stări de greaţă, de anxietate, dureri de cap, sau chiar arsuri pe piele. Aceste informaţii sunt confirmate chiar şi de cei de la descoperă.ro, care au alocat o secţiune diferită Pădurii Hoia-Baciu (a se vedea aici). De eşti turist şi vrei să ajungi totuşi aici, trebuie să ţii cont că vei avea în permanentă o stare de nelinişte, ca şi cum cineva te-ar privi insistent. Ţi se ridică instant părul pe ceafă şi mii de ace ţi se înfig până în creier.

Aş spune că Pădurea Baciu este un Purgatoriu Catolic, un loc al sufletelor ce se chinuie sau care sunt chinuite, ce aşteaptă purificarea în drumul lor spre Rai. De aceea fie zi sau noapte aparatele de fotografiat sau camerele de filmat au surprins fiinţe imateriale sau prezenţe ectoplasmatice. Una dintre aceste prezenţe o putem observa în imaginea de mai jos. Descoperă.ro afirmă că fenomenele depăşesc cu mult imaginaţia noastră, oamenii rămânând şocaţi când în faţă lor, pe iarbă, frunze sau pe pământ se conturează urme de paşi ce înaintează sau se percep senzorial-auditiv diferite sunete acute. De altfel şi vegetaţia prezintă urme severe de dezhidratare, arsuri sau necroze ale tulpinilor, potrivit aceleaşi surse. Astfel Pădurea Baciu poate fi denumită cu uşurinţa Pădurea Morţii sau Purgatoriul. Iar dacă din întâmplare îţi ridici privirea spre cer, nu de puţine ori vei vedea obiecte ciudate care plutesc. Sute de fotografii au surprins cu aparatele lor farfurii zburătoare, obiecte de diferite forme şi mărimi, oameni care muriseră, dar care au fost recunoscuţi ulterior, capele aşezate în diferite piramide şi schimonoseli. Pentru cercetătorii din diferitele domenii Pădurea Baciu este locul intermediar al sufletelor, loc de tranzit ce funcţionează ca o poartă intergalactică, spiritele trecând prin multe procese. Ea funcţionează ca o gară în care unii coboară şi alţii urcă, iar cei care reuşesc să rămână îşi fac simţită prezenţa, chiar dacă ochiul uman nu poate percepe. De aceea s-a inventat aparatul de fotografiat sau de filmat.

Ca o concluzie, Pădurea Baciu este singurul loc din România care atrage atenţia specialiştilor în paranormal sau ştiinţă, este singurul loc în care fenomenele stranii se manifestă radical, cu brutalitate şi debusolează orice vizitator. Până şi pe youtube cei de la Ghost Adventures, o emisiune în care o echipă de “specialişti” în paranormal, cu diferite EMF-uri, cabluri, microfoane şi aparate foto, care verifică nivelul de căldură din corp etc. au ajuns în Pădurea Baciu şi au filmat o lumina roşiatică ce  plutea pe lângă un copac în depărtare. Acum nu ştiu cât de mult să îi cred pe ăştia, ei au ajuns până şi în Închisoarea de sub ruienele Curţii Domneşti din Târgovişte şi au auzit că Vlad Ţepeş le spunea Hello 🙂 şi erau speriaţi. Cert e că acest loc reprezintă ceva, un fenomen pe care unii l-au denumit, alţii l-au interpretat, unii l-au imaginat, dar care cu siguranţă va bântui prin minţile tuturor curioşilor, turiştilor, chiar şi localnicilor. Aceasta este Pădurea Hoia-Baciu.

Citeşte şi Legendele Timişoarei, aici

Cum fiecare oraş este cunoscut şi prin carcera sa, Clujul are şi el monumentul său de cruzime, un monument care a înspăimântat urbea şi care a devenit pentru mulţi un reper al fenomenelor inexplicabile. Astfel, turnul din centrul oraşului, care în perioada medievală reprezenta temniţa cetăţii, se află situat între casa lui Matia Corvin, regele Ungariei de origine română şi Consulatul Ungariei. Am putea spune că este un punct strategic: cum supărai un minoritar, cum frecai pereţii prin turnuleţ :). În fine, cert e că în acest turn istoricii au descoperit inscripţii din Evul Mediu şi se spune chiar că însuşi Baba Novac, conducătorul armatei lui Mihai Viteazul, ar fi fost închis aici. Istoricul Damian Todiţă, citat de românia-actualităţi, spunea că pe lângă torturile cu care erau obişnuiţi în parte condamnaţii, clujenii au descoperit noi metode. Iar una dintre cele mai interesante ţinea tot de această închisoare turn, în care condamnatul era legat iarna cu lanţuri cât mai aproape de pereţi, hainele le erau sfâşiate, li se turna apă pe trupuri şi aşteptau practic să îngheţe, gerul pătrunzând cu uşurinţă printre ochiurile fără geam şi ajungea până în măduva osoasă. Închisoarea a fost abandonată timp de 100 de ani, dar oamenii au continuat să privească locul cu părere de rău la soarta pe care au avut-o condamnaţii şi chiar au crezut că este bântuit, că se aud ţipete puternice din interior. Astăzi municipalitatea a transformatul turnul în cel mai important muzeu speologic din Europa de Est, unde sunt expuse şi o mare parte din lucrurile şi fotografiile savantului Emil Racoviţă, mort în cel de-al doilea război mondial, la Cluj.

 Pe lângă Târgovişte, de care se spune, mai nou, că s-ar fi descoperit prezenţe supranaturale în cetate, castelul Banffy din judeţul Cluj este renumit printre devoratorii de paranormal ca un loc în care se manifestă fenomene inexplicabile. Ne-a atras şi nouă atenţia, dar dacă vreţi să aflaţi mai multe despre istoricul lui va invit pe site-ul stiridecluj.ro, adică aici. Cert este că legenda spune că în clădire ar fi fost ucis un tânăr care lucra la castel şi că spiritul lui nu a putut să se desprindă de locul crimei, apărând, din când în când, în câte un colţ al palatului. Membrii familiei Bunffy au locuit până în 1944, când nemţii i-au evacuat şi au transformat acest palat, care a fost considerat “micul Versailles al Transilvaniei” în spital militar. Multe sunt exemplele în istorie cu spitalele militare în care mureau aproximativ 80 % dintre cei răpuşi pe câmpul de luptă, de aici şi predispoziţia localnicilor către medii paranormale şi aproximări. Aparent, pe sub castel nişte copii din localitate ar fi găsit un tunel ce lega vestigiul de biserica Greco-Catolică, fiind deja cunoscute aceste modalităţi de evadare în toată ţară: de la castelul Bran în care domnitorul putea să fugă prin tunelul ce unea fântână de o capela din exteriorul grădinii, până la Curtea Domnească din Târgovişte în care străbăteai aproape 5 kilometri prin catacombe, scăpai din Turn şi ieşeai la Mănăstirea Dealu. Din zicerile populare, din consemnările prin viu-grai ale copiilor, se spune că în Banffy siluete de soldaţi se văd din senin, ridicându-se parcă din paturile lor şi mergând prin încăpere sau trăgându-şi trupurile cu o cârje. Ele se plimbă nestingerite, fixate în timp, prinse într-o lume din care nu au reuşit să iasă. De aceea sunt fascinante astfel de legende şi trezesc în noi pasiuni şi activează dranul ăla de nebunie, de adrenalină dusă în extrem. Te încumeţi să mergi noaptea acolo ?

Adevărul.ro a demarat o campanie în care a prezentat legendele Clujului. BlogulLor va extrage doar esenţă şi anume cele două titluri care mie,unuia,mi-au dat de gândit. După cercetări mai mult sau mai puţin amănunţite, jurnaliştii au constatat că Decebal nu s-ar fi sinucis în munţii Orăştiei, ci la Poartă Podului din Cluj ce se situează la capătul  actualei străzi Regele Ferdinand, dinspre răul Someş. De ce în Cluj şi nu în munţi cum istoria ne spune ? Argumentele, care se desprind dintr-o simplă piesă de teatru care a atras şi a ridicat semne de întrebare, sunt că cetatea Clujului a fost printre ultimele cucerite de romani. Dar legendele rămân totuşi legende. Pentru mai multe informaţii pe site-ul adevărul, aici.Cât despre cea de-a două minilegenda, anumiţi scafandrii care au coborât în adâncurile lacului Tarniţa, după ce un camion a alunecat de pe carosabil şi s-a scufundat, au mărturisit la ieşire că în adâncuri se află monştrii nemaivăzuţi. Apoi legendă spune că în lac se găsesc exemplare de lostriţe, ce depăşesc trei metri lungime şi că ar fi copii ale celebrului monstru din Loch Ness. Doar un cercetător american pasionat de legendarul animal a infirmat zicerile din popor în momentul în care a venit cu o echipă de cercetare, s-a scufundat în lacul Clujului şi a bufnit în ras pe seama naivităţii românilor,” negăsind” nicio deosebire între cele două localităţi. Citeşte mai mult aici.

Legendele Clujului sunt fascinante şi când mă voi reîntoarce, cu siguranţă voi căuta locurile pe care le-am menţionat mai sus. Aşa că, până dată viitore când voi alege un alt oraş, va spun drum bun şi dacă aveţi noutăţi, băgaţi câte un comment şi va voi răspunde cu drag.

Dacă doriți să revizitați BlogulLor în căutare de noi articole, dați-ne un Like pe pagina noastră de Facebook.

Pozele sunt preluate, in ordine, de pe site-urile:

1. panorama cluj

2. www.bcucluj.ro

3. danielroxin.blogspot.ro

4. descopera.ro

5. www.eutopedia.ro

6. stiuunloc.ro

7. descopera.ro