A trecut ceva timp de la concertul băieţilor de la Fluturi pe Asfalt din Rockstadt şi recunosc că am avut nevoie de un concediu ca să pot să aşez în mine nişte stări. Şi nu pentru că aş fi fost presat de autobuz sau de bagaje să las în urmă acest articol, ci pentru că muzica lor trebuie procesată înainte de a fi înţeleasă, trebuie trecută prin nişte filtre proprii ca să ajungă la acea esenţă pe care ne-o dorim cu toţii.

Pentru că spun cu mâna pe inimă că acum câteva luni nu credeam că o să mă ataşez de această formaţie. Ascultând ani de-a rândul mii de piese, sute de formaţii, versuri peste versuri, unele mai bune, altele penibile, unelele create şi de mine în Atron, mi-am creat un anumit stil, un acel ceva cu care să mă identific şi pe care să-l aştept de la o formaţie nou apărută pe piaţă. Şi nu aş vrea să se înţeleagă că laud Fluturi pe Asfalt ca să mă aflu în treabă, dar muzica lor a adus în mine, cel puţin, o stare nouă. Un sound proaspăt într-o industrie penibilă, umflată cu pompa de pile, cunoştiinţe şi relaţii, adică acel vestit PCR şi de un pupicurism militant. Departe de cancan şi mitocănie, de zeflemea şi aere de vedetism, băieţii din Cluj cântă bine, fraţilor! Şi nu neapărat pentru că-şi rup instrumentele în acorduri complexe şi nu în zgomot ca mai peste tot pe unde se cere, dar au şi un mesaj de spus. Ei formează deja un concept, ori pentru mulţi ideea de concept în muzică = gândire… ori gândirea= „nu am timp, dom’le, de aşa ceva, nu vezi ţâţele lu’ Zăvoranca sau petardele lu’ Capatos? Sunt mai importante. Jos gândireaaa!”

Că aduc cu vechiul concept de Luna Amară, cum am mai auzit de la nişte prieteni cărora le-am dat să asculte, că, da, au un sound progresivo-alternativ ce aduce a Pink Floyd sau a Alternosfera şi Coma pe anumite bucăţi e şi asta adevărat, dar dincolo de tot Fluturi pe Asfalt este o formaţie care a ieşit de ceva vreme din cocon şi îşi aşteaptă fanii să o poată vedea în plinătatea ei. Pentru că au ce vedea.

Eu, unu, am dat întâmplător peste Fără Legătură, share-uită pe Facebook de vreun grup de melomani şi am dat play. Nu ştiu când şi cum sau de ce, dar piesa m-a dus instant cu gândul la #Colectiv şi din toate mizeriile care au fost spuse, din toate promisiunile, grevele, ieşirile în stradă sau bătăile în piept  pentru o schimbare, eu zic că piesa asta ar trebui să devină emblema acelor zile triste. Aşa „veniţi înapoi” nu poate să decât să ne cheme în faţa scenei şi să ne aducă aminte de cei care au plecat mult prea devreme de lângă noi, arşi de un sistem pervers, ce nu-şi putea găsi soluţii decât în înlăturarea altui sistem. Ruşine!

Sursa: Youtube

Revenind, mi-am luat prietena de mână şi m-am dus la concertul clujenilor noştri. La început senzaţia era ciudată, trezindu-mă în marele Rockstadt cu 3 muşte ce lingeau o bere pe la vreo 2 mese şi mă gândeam că Fluturi pe Asfalt merita mai mult. Ceea ce s-a şi întâmplat după ce formaţia din deschidere şi-a terminat recitalul. Bine, nu putem vorbi încă de o sală arhiplină ca la formaţiile mari din ţară, dar ce m-a suprins plăcut a fost faptul că oamenii încă mai caută noutatea, caută să descopere un alt fel de exprimare în materie de muzică. Pentru că acum, aici, vorbim de muzică, nu de trei gigi-uri şi două borâturi în microfoane.

Ce am observat în schimb în spaţiul braşovean, lucru care începe să se facă simţit şi în alte circumstanţe, e că acea calitate de care vorbea Coiotu’ de la Trooper prin vreun interviu acordat tot pe BlogulLor acum ceva timp începe să iasă la suprafaţă. Dacă înainte aveam câteva formaţii de referinţă, formaţii care îşi duceau cum puteau mai departe blestemul timpului şi al renaşterii continue, vezi Phoenix, în 2016 scena rockului românesc triază calitatea. Şi cele mai bune formaţii vor rămâne. Aşa că, cu umila voastră amabilitate, permiteţi-mi să introduc Fluturi pe Asfalt în marea gaşcă a oamenilor faini şi a formaţiilor care compun muzică.

Cert e că la concertul lor m-am simţit altfel. Nu credeam că mă aflam în faţa unei formaţii româneşti care suna impecabil. Bine, aici trebuie cumva să-l amintim şi pe Horaţiu care ştie el cu ce se mănâncă balansul sunetului şi mixajul butoanelor, dar băieţii chiar sunt profi. Şi dacă aveţi chef să luaţi parte la un concert şi la o idee cu totul altfel, vă invit la concertele lor.

Ţin minte că înaintea concertului din Braşov am frunzărit review-urile despre live-urile lor, despre atmosferă şi felul lor de a fi şi bucureştenii au fost primii care au rămas plăcut impresionaţi. Dacă şi centrul a rămas la fel, vă invit să cuceriţi Banatul şi Moldova şi să vă creaţi gaşca voastră de prieteni.

Dar să ţineţi cont de un sfat:  să nu vă lăsaţi tocmai acum de muzică… nu acum când totul sună atât de bine. Şi sunt sigur că vom mai auzi de voi!

Formaţia Fluturi pe Asfalt are nevoie de înceredere din partea voastră şi vă asigur că nu o să vă dezamăgească! Lăsaţi-vă cuprinşi de muzica lor. Nu o să ascultaţi voi la ei milioane de versuri puse de-a-n-pixu’ în piesă ori penibilităţi ciordite de pe undeva. Lăsaţi instrumentalul să vorbească de la sine şi totul va deveni o Doină…

Sursa: Youtube

Bine aţi venit pe scena rockului şi bine v-am găsit! Mă declar fanul vostru!

Dorian Dron