Când sunt stresat rulez bonuri

şi le adun în buzunarele gecilor

până dimineaţa

când îmi vâr degetele în ele şi continui să le rulez

Practic am nişte lumânări de hârtie într-un cimitir cu fermoar

Pe care le învart şi le pun pe verticală,

Atât cât să le dau foc sau

să le turtesc

ca pe chiştoacele ţigărilor

Dar mi-e frig

şi-mi amintesc că nu le-am dat foc,

ar fi imposibil, zic

Fâşul s-ar face piele

Şi pielea ar înlocui-o pe a mea

Aşa că am gasit soluţia

ca să mă încalzesc ar trebui să le prind între buricele arătătorului şi degetului mare

să le învârt în sensul acelor de ceasornic

după care invers,

până ce hârtia ar aluneca

într-un non timp.

Fapt care m-ar enerva, că mi-ar dă o stare de nelinişte

şi frustrare

Dar nu mă las şi continui să le rulez

Până ce scârțâitul cartonului făcut cornet ar trece în linişte

şi mă mai liniştesc, până la urmatoarea coborâre de fermoar

Când îmi voi vârâ din nou mana în buzunar

şi voi strânge bonul până la firimituri

Ca pe tine, la marginea creierului meu

In imagini pe care le derulez

Ca mai apoi să le rulez pe partea cealaltă