Dan Brown şi Harry Potter prieteni de-o iarnă

Apăi dacă e iarnă, de ce să nu îmi las eu imaginaţia să behăie ca un ied pe câmpie şi să încerc să mă relaxez complet? Iar pentru unu’ care mai tot anu’ caută n soluţii în carul cu fân şi nu reuşeşte decât să obosească, luna decembrie vine la pachet cu benefica relaxare. Şi la asta chiar am găsit soluţii. Paradoxal, nu? Nu ştiu voi cum faceţi, dar haideţi să vă arăt cum fac eu, asta aşa ca să-l parafrazez pe nea Creangă. Iar relaxarea, dragii mei, vine la pachet cu cărţi şi cu filme:)

Dacă în timpul anului selectez cărţile în aşa fel încât să rămân cu ceva de pe urma lor, cu o idee, cu profilul psihologic al unui personaj sau cu o părere care să îmi schimbe modul după care îmi coordonez viaţa, la finele anului şi în prima lună las deoparte principiile, limitările autoimpuse şi mă arunc în lecturi de duzină ca piţipoancele în fastfood, după o cură cu supă de varză.

Băi, dar nu mă încurc cu oricine sau orice. Iau numai cărţile în stilul lui Da(ow)n Brown: conspiraţii, aventuri, pocale dispărute şi apărute la Cuca Măcăii, săbiile lui Dracula, bibliile diavolului, a lui Gutenberg, a lu’ Ceapă Prăjită etc. Ar trebui să scriu şi eu una despre coroana lui Ştefan cel Mare care, purtată pe capul femeilor ce îi satisfăceau fanteziile sexuale şi pe care ejacula într-un frenetism de putere, devine subiect de interes naţional. O dată găsită coroana, ea-i va oferi descoperitorului nemurirea dorită. Dar neapărat va apărea la amurg, într-o zi de joi şi în podul lui Tanti Veta, cea cu îmbălsămatul morţilor. Hai că deja îmi vin în minte subiecte :)).

Nu ştiu cum naiba se întâmplă dar toate sunt trase la indigo. Îl vezi pe unu care e mare profesor sau cercetător, ce descifrează el un mister, prin experienţa sa culturală desăvârşită, ajungând din conspiraţie în conspiraţie să facă un mare fâs. În plus personajul principal e cam în proportie de 90% bărbat şi e ajutat de o chizda bună, vorba românului, care e ba de prin poliţie, ba din Interpol sau de pe undeva din stratosferă. Şi mă prind nenorocirile astea atât de tare în acţiunile lor, încât uit şi de stil şi de modul de construcţie, de tehnică, calitate etc.

Nu mai contează dacă personajul x se pupă cu acţiunea y, cine cu cine vorbeşte, dacă personajele se pierd de-n-pixu sau nu de-a lungul acţiunii. Nimic, tăticu! Mă ţin băţ, că pastilele albastre pentru octogenari! Şi mă relaxez. O iau la plimbare cu personajele, mai arunc un ochi pe peisajele prezentate şi mă pierd prin conspiraţii, pentru ca la final să trec prin filtrul propriu noi locuri de vizitat. Anu’ trecut după Inferno-ul lui Dan Brown am zis că o să ajung în Florenţa. Apăi de ce să nu văd şi eu biserica unde a fost botezat Dante sau să-i văd masca mortuară?

Daaap. Şi pentru ca ansamblul de cărţi să fie în armonie cu starea mea, adaug şi niţel Harry Potter. Dictonul meu: Nu iarnă fără Harry Potter!

Bine, nu vă imaginaţi că pe toată perioada acestor 2 luni mă uit la Harry Potter, dar în decembrie e musai, obligé-fortat! Pe 1 şi în apropierea Crăciunului maratonul HP e ca floricelele frecate de grătarul aragazului. Poc… poc… Avada Kedavra!

Păi cum să nu te relaxezi când vezi basmele puse în cadre şi imagini full HD? Dacă mai bagi şi nişte başi în sistem, zici că eşti acolo! Oricum zăpadă nu am prea avut, măcar să o vedem, vorba aia, la televizor. Ca bătrâneii înveliţi până în gât, cu un pahar de vin fiert într-o mână, floricele în altă şi o pernă sub cap, am lins ecranul. Pe la vreo 2, după 3 filme rulate doar cu pauze de chipsuri, arahide sau alte porcării, creierul ne vindea zeci de frame-uri, sunete şi o stare de bine.

Dar nu aş vrea să vorbesc prea mult de Harry Potter. Cert e că a rămas nostalgia perioadei liceului, când pe 1 Decembrie mergeam pe la prieteni şi pe PROTV rulau HP, bineînţeles cu detestabila reclamă între pasajele importante. Era starea aia de cald şi voie bună, de vin dulce sau bere combinată cu geru de afară. E interesant că şi noi am copilărit cu protagoniştii şi filmele au rămas laitmotivul iernii. Când dau play la Harry Potter şi Piatra Filozofală, în background-ul filmului revine perioada liceului, frame cu frame.

E destul de interesant cum funcţionează mintea noastră şi cum corelează evenimentele. Cum anumite momente pe care le-am trăit cu intensitate revin ca un catalizator, ca în madlena lui Proust, în timp ce privim un film, citim o carte sau ascultăm o piesă. D-asta accept în fiecare iarnă să-mi revăd o bucată din viaţă, făcând un cockteil brouwnianopotteresc.

Vi-l recomand şi vouă.

Pentru o viaţă relaxată, consumaţi la sfârşit si la început de an ceea ce doriţi, dar băgaţi şi niţel citit! Nu de alta, dar anul ăsta nu strică să-l începeţi culţi :))).

Dorian Dron