Poză preluată de pe pagina de facebook: Cristi Gram

Aş începe interviul prin a te felicita pentru reîntoarcerea în Phoenix. Poate că mulţi nu ştiu şi nu au aflat încă, întrucât media nu are timp de acte culturale, Cristi Gram este noua-veche aripă Phoenix. Şi nu aş alege această sintagmă pentru a da bine la fanii cancan-ului, ci ea are o încărcătura culturală şi simbolică. Cristi Gram este chitara din care fluierul cântă Muguri, blockflöte-ul suna a rituri păgâne şi vioara acoperă tradiţiile şi rădăcinile care, paradoxal, încă mai fac parte din noi.  Aşa că hai să rupem nişte rânduri zic eu interesante.

BlogulLor – Din câte îmi amintesc, Cristi, tu ai fost cooptat în proiectul Phoenix în 2004, în concertul pe care B1 l-a transmis din Piaţa Revoluţiei. Atunci Phoenixul revenea în formula clasică: Covaci, Baniciu, Kappl, Ţăndărică şi renăştea la distanţă de 4 ani de la lansarea albumului manifest În Umbra Marelui URSS. Ce a reprezentat pentru tine acest concert ? Îţi mai aduci aminte cum era atmosfera în gaşcă după atâţia ani de frustrări şi nemulţumiri? Cum te-a primit Nicu Covaci în echipă, ţinând cont, să-i spunem pe şleau, că ceilalţi nu prea agreau înflorituri pe chitară sau influenţe din alte registre: progressive metal ori hard?

Cristi Gram – Venirea mea în Phoenix s-a întâmplat în aprilie 2004, după ce am fost sunat de Nicu Covaci care m-a întrebat dacă sunt liber pe 8 mai și dacă vreau să vin să cânt cu el în Spania, în cadrul unui concert comemorativ la Madrid. Acela a fost primul meu concert alături de formația Phoenix, un concert cu o componență inedită (Covaci, Baniciu, Kappl, Bațu, Micu și Gram) mării absenți fiind Ovidiu Lipan și Mani Neumann, absențe care au justificat prezența mea și a lui Ionuț Micu (tobe), Ionuț Micu fiind primul invitat de Covaci pentru acest eveniment. Practic, lui Micu îi datorez venirea mea la acel eveniment și managerului trupei de atunci, Vali Rudolf, care i-a propus lui Covaci colaborarea mea. Ştiu de asemenea că și Ionuț Contraș mi-a ținut spatele în acest sens. Covaci mă știa de la Talisman, plus că deja colaborasem cu Phoenix prin 2002 – 2003 ca sunetist principal la câteva concerte importante ale trupei susținute în București.

 După concertul de la Madrid nu am mai lipsit de pe scena Phoenix, eu și Covaci fiind singurii componenți ai trupei care au cântat la toate concertele formației din 2004 până în 2014. Concertul de care menționezi în întrebare s-a întâmplat câteva luni după venirea mea în trupă și a fost primul meu concert cu ei transmis în direct.

BlogulLor – La nici un an de la venirea ta în Phoenix contribuiai la înregistrarea, editarea şi masterizarea albumului Baba Novak. A fost dificil să te adaptezi cerinţelor de multe ori deloc simpliste ale lui Nicu? Ce însemna pe atunci masterizarea unui album ce era îndelung aşteptat de fani?

Cristi Gram –   Pe lângă înregistrări (care parțial s-au făcut la studioul lui Adi Ordean în perioada aprilie-mai 2005) am participat foarte activ la orchestrațiile pieselor alături de Nicu și Ioji. Materialul însă era departe de a fi gata după sesiunea din studio, motiv pentru care câteva săptămâni am plecat în Spania la Nicu acasă (august-septembrie 2005) și am retras anumite elemente, acolo am făcut și mixajul și masterizarea. Ca un fapt divers, 99% din ce înseamnă chitară electrică pe album este cântat și imprimat de mine. Nicu a vrut să-mi dea mână liberă pe acest album, dorind să insufle un aer nou în discografia Phoenix. Nu m-am certat niciodată cu Covaci, cu atât mai puțin în ceea ce privește munca artistică. Ne-am înțeles perfect, deși mulți spuneau că ne vom da cap în cap.

Poză preluată de pe site-ul: www.radio-timisoara.ro

BlogulLor –  Când Nicu l-a cooptat în formaţie pe Bogdan Munteniţa, după plecarea lui Bogdan Bradu, el anunţa o altă capodoperă rock: AnteMioriţa, o reîntoarcere la pattern-ul originar al Phoenixului. S-au anunţat piese, texte, o altă istorie şi un spirit nou. Se vorbea despre insuficientele fonduri ce stăteau în spatele unei capodopere, dar eu, unul, am rămas cu ideea că formaţia compusese piesele, că ele erau acolo. Ştiu că împreună cu Nicu ai aranjat piesele şi le-ai dat carnalitate. Câte dintre zvonuri au fost adevărate ? A existat sau există ideea de AnteMioriţa? Va prinde cândva contur această idee pe care toţi fanii încă o aşteaptă sau ea a fost doar o petardă mediatică?

Cristi Gram – Nu îmi amintesc ca Munteniţa să fie ,,cooptat’’ în Phoenix. Nicu a încercat câteva colaborări cu el, iar ideea lui Covaci pentru AnteMioriţa e să aibă mai multe personaje, fiecare fiind interpretate de alt solist, unul dintre personaje fiind atribuite lui Bogdan Munteniţa.

 O astfel de operă rock necesită timp, o relaxare mentală aparte și condiții propice pentru realizare, lucruri imposibil de obținut fără un sprijin financiar adecvat, intern sau extern. Piesele sunt schițate în mare parte, există și un tablou de ansamblu al operei, însă lucrurile stagnează din varii motive. Eu sper să se concretizeze, mai ales că m-am întors și pentru că sunt dornic să pun ,,osul’’ la treabă.

BlogulLor – Mulţi critici spuneau că Phoenix nu a mai compus nimic de la În umbra Marelui Urs, că multe piese de pe Baba Novak au fost reeditări şi câte şi mai câte. Eu ştiu că tu ţi-ai adus contribuţia la compoziţii,  la editare şi masterizare. În Phoenix se mai compunea la vremea când formaţia era în formula clasică sau fiecare era doar o imagine?

Cristi Gram – Eu, ca și compozitor, îmi stochez o bază de idei pe care nu am apucat să le dezvolt, așa cum fac mai mult ca sigur toți cei care creează artă, pentru că nu e valabil doar pentru muzicieni. Ştiu că unele piese de pe Baba Novak au avut variante în engleză, variante care la vremea când au fost făcute sunau rudimentar. Pe Baba Novak, acele piese au căpătat pe lângă textul în limba română și un aranjament elaborat, proaspăt, la care fără îndoială am avut un aport substanțial. Repet, Nicu mi-a dat mână liberă. Ca la orice material nou, reacțiile publicului au fost împărțite… este imposibil să-i mulțumești pe toți. Gică-contra vor fi mereu, în ideea că dacă făceam piese gen Fată verde sau Mugur de fluier, ar fi spus că ,,imităm materialele vechi și nu suntem capabili să facem ceva nou’’, dacă am scos ceva inedit, ar fi spus ,,de ce nu mai facem piese în stilul vechi’’, dacă sunetul e modern, de ce nu sună clasic/arhaic, dacă le făceam așa, de ce nu sună modern, doar suntem în anii 2000…

BlogulLor – Piesele de pe Vino, Ţepes! sunt bucăţi din creaţiile de pe acel nerealizat AnteMioriţa sau sunt piese noi ? Cum ai primit tu albumul, ţinând cont că anul trecut erai în Pasărea Rock? Ai simţit că în Phoenix lucrurile mai funcţionau şi după toate războaiele, procesele şi cuvintele grele aduse de foştii membri?

Cristi Gram –  Vino, Ţepes! este un material cu care Nicu Covaci dovedește că, deși părăsit de toți care i-au fost colegi, nu se lasă și încă are un cuvânt de spus. Având în vedere circumstanțele în care a fost creat/produs, eu spun că este un material bun, demn de marca Phoenix. Îmi place foarte mult vocea și modul în care solistul (Costin Adam) susține acest material. Si nu, Nicu nu a folosit nimic din ce am adunat pentru AnteMioriţa.

Poză preluată de pe pagina de facebook: Cristi Gram

BlogulLor –  Cu toate că nu vreau să intrăm în subiecul acesta, aş avea totuşi o curiozitate: Joseph Kappl spunea că în Pasărea Rock ai avut libertatea să îţi aduci contribuţia la piese, să compui şi să faci ceea ce doreai. Ce te-a împiedicat să te exprimi aşa cum considerai tu? Simţeai că lucrurile nu au o finalitate şi sunt doar un amestec fară fundament sau nu te identificai cu direcţia propusă?

Cristi Gram – Este adevărat că din partea lui Kappl am primit orice libertate artistică în proiectul respectiv, însă acolo totul a căpătat o altă turnură în ceea ce mă privește, lunile petrecute în acel proiect subliniindu-mi din ce în ce mai clar incompatibilitatea mea cu ce fac ei.

 Totuși, toate piesele noi scoase de ei, Legenda, Hora fără de hotar, Calușandra și Praznic năprasnic, au chitara electrică interpretată și orchestrată doar de mine, integral. Piesele fiind orchestrate doar de mine și de Kappl care le-a și compus.

BlogulLor – A cui a fost ideea cu Fie să Renască, varianta 2015? Auzisem pe la televizor că Nicu pregăteşte o piesă cu care lumea să se identifice şi nu sunt sigur dacă e Fie să Renască sau pregătiţi cumva ceva nou? Dai puţin din casă? 🙂 Ce planuri ai cu Phoenix în anul care vine?

Cristi Gram –  Fie să Renască a ieșit în varianta nouă pe fondul protestelor de stradă generate în noiembrie, după tragedia de la #Colectiv. A fost modul nostru de a ne implică în acele proteste.

BlogulLor – Nicu Covaci dupa ani în şir nu renunţă la chitara lui, care nu de puţine ori a avut probleme cu amplificarea? Gibson-ul este parte din Nicu Covaci? Ce sugestie i-ai da pentru o chitară nouă? Tu ai o chitară pe care să o încarci cu istorie şi pe care să o foloseşti la toate concertele?

Cristi Gram – Nicu Covaci e un om care ştie ce vrea de la sunetul instrumentului lui iar dacă dorea o altă chitară, o schimba. Ştiu că regretă faptul că nu mai are Fenderul lui Stratocaster din anii ’70.

Eu la fel. Am primul meu Ibanez din 1997 cu care cânt ocazional, asta pentru că-l ţin într-un acordaj special, adaptat pentru anumite piese. Cel mai mult cânt cu un Ibanez cu 7 corzi numit Universe şi cu un JEM7V, ambele modele celebre, semnătură Steve Vai. Însă eu mi-am personalizat toate instrumentele cu care cânt, le-am remodelat grifurile, am schimbat dozele, etc.

BlogulLor – În România lui 2015 muzica rock de calitate ajunge să fie promovată în underground unde de multe ori şi rămâne. Ce îi trebuie unei formaţii să ajungă în mainstream?

Cristi Gram – În opinia mea, singura muzică de calitate din România provine din underground, că e vorba de rock cu toate derivatele genului: jazz, opera şi operetă, simfonic şi nu în ultimul rând floclor românesc autentic. Toate acestea au un public dedicat, elitist. Din păcate în acel aşa zis ,,mainstream” nu am remarcat nimic bun. În afara de câteva voci foarte bune, dar care se pierd cântând bălării, nu e nimic ce merită ascultat. Sunt de părere că muzica ar trebui să fie promovată în egală măsură, aşa încât oamenii care au un anturaj ce nu-i canalizează spre muzica bună ar avea măcar ocazia să audă şi altceva.

BlogulLor – Cu Awake ai avut primul concert la Posada. Există public pentru formaţiile tribut sau el vine după ceva timp, după ce formaţia a capătat o identitate? Nu există cumva riscul ca formaţia tribut să rămână doar o umbă a formaţiei mamă ?

Cristi Gram – Awake are o componenţa de vis în opinia mea, practic sunt coleg cu oamenii cu care am visat să cânt cândva, iar aici îl includ şi pe Alex Muşat (tobe) pe care l-am cunoscut în 2010 la un festival unde eu eram în juriu iar el participa cu o trupa excelentă din Brăila, Addiction, cu care am şi imprimat în acel an două piese demo! Aşa am avut ocazia să-l cunosc mai bine şi să lucrez cu Alex. Ştiam că dacă se va muta în Bucureşti vom cânta împreună. La clape este Sergiu ,,6fingers” Mitrofan, iar la bas Vlady Săteanu. Ambii instrumentişti desăvârşiţi şi muzicieni pe care i-am admirat mereu. Sabina Abrudian este vocea de la care a luat naştere Awake. Pentru mine, ei sunt cei mai buni dintre cei mai buni!

Awake nu este o trupă tribut 100%. Nu copiem nici imaginea trupei originale, nici aşezarea pe scenă, nici componenţa (lucru evident având în vedere că avem vocalistă). În schimb încercăm să reproducem cât putem de bine muzică lor şi am muncit foarte mult pentru asta. Fanii adevăraţi ai trupei apreciază ceea ce facem şi asta contează enorm pentru noi. Bineînţeles că am fost întrebaţi deseori dacă vom face şi piese proprii. Am început să facem asta de anul acesta, Awake dezvăluindu-şi latura personală pe 27 august, când am urcat pe YouTube prima noastră piesă, numită sugestiv ,,Undisguised“

În prezent mai lucrăm la două piese, ambele foarte elaborate, piese care vor sublinia şi mai bine identitatea trupei Awake.

Vom continuă reprezentaţiile tribut Dream Theater chiar şi după ce vom avea suficient repertoriu propriu. Consider că muzica Dream Theater e o şcoală excelentă pentru noi şi, de ce nu, pentru orice muzician indiferent de nivel: amator sau profesionist.

BlogulLor – Crezi că o formaţie tribut poate avea promovarea şi succesul formaţiei originale sau ea va rămâne doar acea formaţie de coveruri care cântă bine prin baruri?

Cristi Gram – Trupele tribut cânta din pasiune şi sunt formate în primul rând din muzicieni care sunt fani fideli ai trupelor pe care le reproduc. Şi fac asta din dorinţa de a le expune oamenilor ceea ce ei apreciază. Au un efect mai bun în cazul trupelor care nu mai există sau care cânta foarte rar (de exeplu KISS). O trupă tribut nu interferează cu ideea de coveruri sau cu trupele de coveruri. Una e să cânţi o piesă de la Elvis, una de la U2 şi după aceea Dan Spătaru şi alta e să cânţi un repertoriu demn de o trupă originală.

BlogulLor – Raportat la una dintre mariile formaţiile de cover – Brit Floyd – tribut band Pink Floyd, ce a umplut stadionul pe care odată îl umplea şi formaţia lui Gilmour şi Waters, cât de mult trebuie să te apropii tu ca formaţie de coveruri din punct de vedere muzical de cea originală. Trebuie să suni ca ei sau trebuie să suni ca tine raportat la muzica lor?

Cristi Gram – O trupă tribut îşi îndeplineşte scopul în momentul în care reuşeşte să transmită măcar o parte din ceea ce transmite trupa originală. Că o face imitând sound-ul şi interpretarea cât mai exact sau că o face în stil propriu, este irelevant până la urmă.

BlogulLor –  Ce formaţii tribut îţi plac în mod deosebit?

Cristi Gram – De la noi îmi plac Speak Floyd (Pink Floyd), Domination (Pantera), ROQ (Queen), Masterpiece (Metallica).

Awake de la stânga la dreapta: Cristi Gram – chitara electrică, Sergiu “6fingers” Mitrofan – clape, Sabina Abrudian – voce, Alex Muşat – tobe, Vlady Sateanu – bass.

BlogulLor: Dacă mai ai timp, te supun la un test fulger, cred eu haios ;))) ce ţine în principiu de tine şi de pasiunile tale (râde) ! Ai voie să alegi o singură variantă :))) şi apoi îţi voi face profilul muzicologastropshiloumanoprietenescologic (pe ăsta trebuie să îl bag în DEX :))) (Răspuns Direct)

* cartofi prăjiţi sau piure ?  – prăjiţi
* ketchup, maioneză sau muştar ? – maioneză
* ou prăjit sau omletă ? – omletă
*Pink Floyd sau Dream Theater? – Dream Theater
* Roger Federer, Djokovic sau Nadal? – Roger Federer
* Phoenix sau Pasărea Rock ? – Phoenix
* Bere, votcă sau whiskey ? – Cola 🙂
* Viţa de vie sau Coma? – Coma
* vinil sau flac?-  vinil
* Ibanez saunumaiconteazaoricealtamarcă? – Ibanez.
* când faci nunta? Pe cine chemi la nuntă: pe Covaci sau Baniciu 🙂 ? – nu ştiu când…; îi invit pe ambii, ca să-l văd pe Baniciu trăind clipe interesante 😛
* Smartphone sau Nokia 1110 ? Smartphone
* Facebook sau Mirc? facebook
* dulceaţă de gutui sau de prune? – prune
* dacă ar fi să cânţi la un alt instrument care ar fi acela – pian
* orez cu lapte sau griş cu lapte – griş
* casete sau cd- cd
* cel mai bun chitarist al lumii: Clapton, Hendrix, Gilmour, Santana, Petrucci, Satriani, Slash, Cristi Gram, Jimmy Page, Mark Knopfler? – nu există cel mai bun, dar aleg Petrucci 😀

Pofilul: Cristi înfulecă o porţie mare de cartofi păjiţi cu maioneză şi o omletă cu de toate, în timp ce pe fundal nu cântă Fuego, ci Dream Theater. Cu un ochi priveşte meciul de tenis al lui Federer, gândindu-se la noile piese Phoenix în faţa unui pahar de Cola. Ar fi vrut să asculte şi Coma pe vinil, dar preferă Ibanezul  la nunta sa, unde o să îi invite pe Covaci şi pe Baniciu, nu de alta dar ultimul ar avea de trăit nişte clipe interesante.

Dar nici la nunta lui nu ar ezita să share-uiască un mesaj pe Facebook pe noul său Smartphone, pe lângă o dulceaţă de prune pusă în fundal şi un pian la care ar fi dorit să cânte. Ar savura grişul de la mama chiar dacă urchile ar fi aţintite la ultimul Cd al lui Petrucci. Şi-am încălecat pe-o şa şi uite povestea ta :))

BlogulLor: Şi acum că ne-am apropiat de final, sper să îţi fi făcut plăcere să îmi răspunzi la aceste întrebări şi închei cu veşnica, ultrademodata, supralicitata şi penibila întrebare: ai vreun mesaj pentru cititorii BlogulLor ? Sau dacă nu, spune tu ce vrei :))

Cristi Gram – Să aveţi parte de tot ce e mai bun şi să citiţi blogul şi la anul care vine, sănătoşi, voioşi şi plini de bani! Cum altfel?!

Dorian Dron