#Neuroleptic – Te apuci să ţipi

#Neuroleptic – Te apuci să ţipi

Dorian Dron – Neuroleptic

Mi-e greu să mi-o imaginez plângând. E dezarmantă suferinţa, iar femeia n-ar trebui să plângă, cu toate că starea în sine devine o constantă a ieşirii din orice situaţie. Uneori plânsul poate căpăta o formă de constrângere. Te face să-ţi schimbi părerea. Te apuci să ţipi că nu-ţi convine comportamentul sau deciziile celui de lângă tine şi o faci ca pe o eliberare. Nu vei găsi o altă modalitate de a arunca presiunea din capul tău decât urlând şi efectul nu va întarzia să apară. Ea tace sau, ca în anumite cazuri izolate, va încerca să-ţi ţină piept, până când, în nimicnicia ta, vei face orice ca s-o reduci la tăcere. Iar ea îşi va coborî supusă capul, aşteptând să isprăveşti teatrul ieftin. Tu nu te vei opri, că e în starea ta să n-o faci. Vei fi mândru de ceea ce ai realizat. Îţi vei expune masculinitatea dobândită prin putere şi urlet, îţi vei încorda muşchii să crape tricoul pe tine, demonstrând pentru a mia oară că îi poţi scoate dantura dintr-o palmă dar, neglijent, după ce îţi vei termina verbiajul, o vei privi. Ea va plânge şi primul tău impuls va fi cel de a nu da două parale pe smiorcăiala ei. Asta până când vei înţelege că ai speriat-o. Exact atunci, în măruntaiele tale de gorilă fără creier, se vor reîntoarce cuvintele şi te vor scărmăna până la ultimul nerv. Cu nările dilatate îţi vei măsura sălbăticia şi, după un minim efort de reflectare, te vei întoarce ca un câine altoit la cerşit scuze. Nu te va crede. Pentru a câta oară ai rulat aceeaşi placă, dându-i speranţa că te vei schimba? Te-a crezut, ca de fiecare dată. Nu ai avut nici măcar curiozitatea să o întrebi de ce a făcut-o. Oricum nu vei înţelege, pentru că în lipsa ta de discernământ vei constata că are şi ea o parte de vină. Te vei lega de mizeria creată pentru a o şterge pe a ta. Nu vei rămâne decât un alt om care îşi gestionează viaţa prin ţipete. Şi eu urăsc ţipătul. Şi ştiu, n-aş putea să pozez în ipocrit. Recunosc, sunt meschin. Folosesc ţipătul ca protecţie. Habar n-am de ce o fac, dar acţionez împotriva voinţei mele. M-am obişnuit cu lipsa de încredere în oameni şi în deciziile lor. Şi, te rog, nu mă întreba de ce.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Articole asemanatoare