Articolul este preluat de pe site-ul Hyperliteratura

Titlul sună promiţător şi încurajează toţi „benocliştii” de emisiuni culturale din acces sau canapele vesele, ce îşi râd în bărbile abia raşchetate cu aparatele de 1 lei, cu aloe vera expirată şi miros de celofan. Chiar vă încurajez să citiţi acest articol cu aceeaşi plăcere cu care vă uitaţi la cancan-ul românesc, vândut în ambalaje colorate (mai mult porno decât dezbrăcate, mai mult telenovele decât viaţă) şi cu miros înţepător.

Şi nu pot să nu mă leg de vocea unui maestru al lovelelor aruncate după sfârcurile întărite, după o freză ornată cu căşti sclipitoare, ce puneau în valoare valoarea incomensurabilă a valorii lui şi din care muzica urla pe tonuri de mezeluri. Acum câteva zile, mai exact de Black Friday, când rulam cu şoricelul prin librăriile online după cărţi reduse, s-a uitat pieziş şi mi-a spus: „Păi, frăţioare, tu de Black Friday te uiţi la cărţi? Câhhh. Ia-ţi şi tu o plasma full hd, o cască d-asta şmecheră ca a mea, ceva acolo de valoare! Pe mine mă doare-n cot de literatură! L-am întrebat din bun simţ: „Dar tu, frăţioare, câte cărţi ai citit la viaţa ta ? Nu ai vrea să-ţi iei şi tu una, că tot e la reducere, poate mai peticeşti o gaură, două prin mansardă?” Şi sărăcuţul a plecat, lăsându-mă cu întrebarea în coadă de peşte.

Cum pana penelor să nu mă enervez când văd în fiecare zi mocirla asta a kitsch-ului, a non-valorilor, non-culturii, când văd o societate ce se duce pe Dunăre către insula magică a despuiatelor, tunatelor, barosanilor, siliconatelor, botoxatelor şi manelelor. Nu am nimic cu nimeni şi cu niciun mod de a trăi viaţa, fie ea la extrem sau nu, ci vreau să vă provoc, să vă arăt că se poate şi altfel. O carte nu muşcă din noi şi nu ne transmite ideea de inadaptaţi sociali, oricât de mult aţi milita voi pentru ea.

A vorbi despre cărţi sau despre lumile imaginate de autori pare de multe ori o misiune imposibilă în diferite medii. Te simţi ca în filmul cu Tom Cruise, ascuns în spatele vreunei mese cu diferite borcane şi lichide, bombe sau cabluri fisurate din care sar scântei şi aştepţi să fii lovit în orice secundă. Dacă ai o carte în mână rişti să fii devorat de miile de ochi ce se încruntă sincron şi îţi scanează plăsuţa, în speranţa că vor găsi decoraţii de pom sau ziare cu surprize, vreo copertă cu o buculiţă sau ţâţică sărită în zoom-ul fotografului de consum sau vreo hârtie igienică a vreunui paparazzi. Țeapă, e o carte! O CARTEEEE pe care o voi citi şi o voi folosi împotriva ta!!! Pentru că eu, spre deosebire de tine, voi avea acces în fiecare zi la o altă lume, voi reuşi să mă identific cu spaţii şi idei, cu lumi adiacente, cu peisaje şi mentalităţi şi, cu toate că îmi veţi spune că sunt un inadaptat şi nu ştiu eu cu ce se mănâncă creierul vostru, eu voi şti.

Şi voi şti pentru că în cărţile acestea, pe care voi le rejectaţi ca pe nişte carii într-o măsea sănătoasă, voi găsi modele, voi găsi mentalităţi la care mă voi raporta, voi găsi viziuni asupra lumilor exterioare la care voi tinde şi voi găsi de fiecare dată nişte idei pentru o educaţie exemplară. D-asta, căutând mereu ceva superior mie, voi reuşi într-un final să ţintesc spre acea valoare şi îmi va fi mult mai uşor să văd mizeria în care voi vă bălăciţi şi pe care nu o vedeţi. Nu vedeţi că în jur pute a dezinteres din partea tuturor şi că „marile valori” sus-puse tind să uniformizeze masele, să le manipuleze mult mai uşor pentru a-şi atinge ţelurile? De ce să fim cu un grăunte mai deştepţi decât masele, de ce să citim şi să ne informăm când în fiecare zi primim ce vrem? Nu ţi-e mai uşor să deschizi televizorul şi să te uiţi la un program? Vei spune că ecranul te destinde, că te relaxează, că îţi alungă din preaplinul acumulat de peste zi. Nimic mai adevărat! Îţi va alunga bruma de tristeţe şi ţi-o va înlocui cu o idee prefabricată, cu o idee la care s-a lucrat mult timp, la o idee subliminală de consumerism. Şi vei spune în fiecare zi că nu te uiţi decât din inerţie la emisiunea x, fără a-ţi da seama că, desprinzându-te din faţa catodului, tu nu poţi funcţiona corect.

Ia bagă mâna frumuşel în biblioteca ta şi fură o carte, fără să te vadă prietenu, soţia/soţul, cochilul, vecina sau şeful şi acordă 50 de pagini din viaţa ta să vezi ce se întâmplă. Poate te va prinde şi îţi vei da seama că se poate şi aşa, că în loc să stai cu ochii împăienjeniţi pe ecran poţi să stai şi să citeşti în linişte. Împuşti 2 iepuri dintr-un foc:

1. nu te vei face de râs; cei din jurul tău nu vor şti că tu citeşti

şi

2. chiar s-ar putea să-ţi prindă bine, mai vezi şi tu una alta.

Ia gândeşte-te, decât să vezi ţâţele uneia la tv sau curul cu aţă minusculă, mai bine trage frate o carte şi pune-te să vezi aici descriere. Nu e mai fain să îţi imaginezi totul, să laşi scriitorul să-ţi invadeze mintea şi să te bage în diverse stări, decât să ţi se dea totul de bun, să nu mai ai discernământul de a-ţi imagina ce este dincolo de ţoale. Şi produsul brut, livrat de media, oricât de mult te-ar încânta şi oricât de multe senzaţii ar trezi în tine, se va evapora în faţă unei cărţi. Ea te ţine într-o tensiune atipică, îţi ţine creierul acordat la sute de senzaţii şi vei căuta, inevitabil, să descoperi şi să te descoperi citind.

Aş putea, în final (după mica peroraţie), să îi răspund acelei voci cu un mesaj: să se gândească de două ori înainte de a apăsa pe butonul play şi să îşi ia din când în când o carte, chiar dacă este la reducere. Omul care a scris-o chiar a rupt bucăţi din creier şi din plămânii lui (alţii îi spun suflet) pentru a tasta o lume pentru tine.

Şi să nu mă iei că în librării există manipulare şi că produsele sunt puse pe o tarabă, unele mai strălucitoare decât altele, unele mai proaste decât altele, unele ultramediatizate pentru a fi vândute în detrimentul altora, pentru că, din păcate, noi, cititorii, nu suntem în măsură să judecăm o campanie editorială. Fiecare editură are o politică proprie şi vrea să acapareze o piaţă din păcate în continuă comasare, vrea să arunce voci puternice sau cerebrale pe tarabe, să livreze cultură sau ciclit şi să atragă. Ăsta e jobul lor. Aşa că, dragul/a meu/a ai de ales din mii de cărţi pe gustul fiecăruia, numai că trebuie să alegi, tu, cu mâinile tale şi cu raţiunea ta. Te sfătuiesc ca atunci când stai în casă să citeşti o carte bună. Te va scăpa de sindromul postteleviziune şi îţi va destinde creierul.

„Pentru o viaţă sănătoasă, consumaţi minimum două cărţi pe lună.” (Moto-ul Hyperliteratura)

Lectură întinsă!

Dorian Dron

Dacă doriți să revizitați BlogulLor în căutare de noi articole, dați-ne un Like pe pagina noastră de Facebook.

Poza aparţine site-ului Hyperliteratura.