Cum să scapi de depresie şi de formele ei ? (partea a II-a)

Cum să scapi de depresie şi de formele ei ? (partea a II-a)

Pentru că în prima parte am lăsat un pic articolul în coadă de peste :), astăzi băgăm tare să recuperăm şi să oferim un minimum de soluţii pentru a scapă de povara numită depresie. Sunteţi cu mine, nu ?

Cea mai dificilă perioadă în depresie este aceea în care stările se combină cu crizele maniacale sau cu tendinţele de suicid ( vorbim despre punctul proxim al bolii, care evoluează de cele mai multe ori către o singură scăpare: moartea, cea mai scurtă scăpare pe care omul o acceptă în lupta cu boala). Lumea din jur spune întotdeauna că este uşor să zâmbeşti, că fiecare zi este o bucurie şi bla bla, dar nimeni nu se poate pune în pielea unui depresiv. Da, într-adevăr, ei pot identifica estetic, fiziologic o stare pe care foarte usor o pot confunda cu o stare de melancolie (ochii usor lasati, tristi, buzele fremantate etc.), dar substratul este cu mult mai complicat şi de neglijat. Vă supun unui experiment: Gândiţi-vă că vă aflaţi goi într-o cabină de duş în mijlocul câmpului şi soarele arde cu putere. Vă simţiţi la început bine, vedeţi peisajul, e totul frumos, dar căldura începe să vă ardă şi transpiraţi abundent. Cadrul va ramane la fel, dar sunetul unui tren se va propaga înzecit în pereţii sticlei, după care şarpele aparut de nicaieri va ciurui cu coltii sai veninosi geamul. Vezi o brioşă ce îţi apare înăuntrul cabinei, o mănânci şi începi să vomiti, rămânându-ţi în stomac doar spasmul muşchilor. După toate acestea o linişte puternică se va lăsa şi vei cauta să te retragi în cel mai întunecat colţ. Toate informaţiile din exterior le vei simţi ca pe nişte ace ce îţi vor străpunge pielea şi îţi vor induce o stare continuă de discomfort. Şi nici liniştea din final nu va fi acea linişte la care vei spera.

nicola

Vezi şi partea I-a, aici

Asta că să înţelegem cu toţii cam ce se întâmplă în minţile bântuite de aceşti demoni ce îi ademenesc să se închidă în propriul univers.

Cum putem scăpa de ei până la urmă ? Cam aceasta ar fi întrebarea ? Despre iubire am aflat, ea este soluţia de efect împotriva bolii, dar să mai căutăm.

O alta ar fi relaţia directă cu prietenii, ei te pot scoate din orice stare. Dar aici intervine una dintre marile probleme: majoritatea prietenilor insistă că cel luat în colimator să se descarce de obsesiile lui, de neliniştile şi grijile sale, dar cu cât presiunea devine mai mare şi vor continuă să scormone în interior după un răspuns, cu atât legăturile altădată bazate pe încredere şi pe sinceritate se vor rupe. Există cazuri de prietenii puternice, ani de zile de încredere, respect şi ajutor reciproc ce s-au destrămat în câteva secunde pentru că unul singur, aflat în depresie, nu a mai putut ţine pasul cu cerinţele lor. Asta se întâmplă când omul tinde să se retragă cât mai mult din societate, să îşi găsească refugiul, liniştea şi o stare proprie în camera lui şi un factor perturbator intervine în semioconfortul creat. Normal că refuzând azi, mâine, refuzând pe o perioada de timp prietenii nu vor mai apela la tine şi te vor abandona, dar important este să compensezi. Nu vrei să ieşi azi nu e nicio problema. Fiecare are programul lui. Dar obligatoiru este să ieşi, să-ţi abandonezi confortul creat pentru că ieşind din vizuină ta, izbindu-te faţă în faţă de lucruile palbabile ale une realităţi concrete, mergând pur şi simplu pe stradă, urmărind ce se întâmplă cu lumea din jurul tău. Te va ajuta.

en-gze1

De fiecare dată când aveam o stare pe care nu o înţelegeam ieşeam din casă şi colindăm străzile, eram atent la mişcările omenilor, le studiam gesturile, căutam să le descopăr fizionomiile, fericirile sau tristeţile ascunse în spatele ochilor şi de multe ori ele reuşeau să îmi dea de gândit. Mă întrebăm: Oare el este mai trist decât mine, oare ea are capacitatea de a înţelege starea mea continuă de nelinişte ? Şi cream supoziţii, scenarii care îmi ofereau o anumită libertate şi îmi alungau tristeţea. Lumea din jur mă captura în lumini, sunete, culori, arome, miresme şi mintea selecta din fiecare câte o stare frumoasă pe care apoi o retrăiam.

În momente de tristeţe mintea umană are capacitatea de a se reîntoarce la amintirile frumoase pe care le-a înmagazinat, pentru a le retrăi la alt nivel. Propun retrăirea amintirilor că alternativă, chiar dacă este o armă cu două tăişuri, aruncându-te în stări pe care le-ai trăit şi pe care poate nu le ai în prezent. De cele mai multe ori ele pot produce dereglări chimice la nivelul creierului, atât de puternice încât evadarea şi starea de bine se pot transforma uşor în paranoia, în stări maniacale sau suicidale. Trebuie să găsim cantitatea necesară de “bine” care să nu ne afecteze prea tare. Din păcate nu va pot oferi o reţetă, pentru că binele îl capeţi după multe multe momente de cumpănă şi meditaţie.

Gândiţi-vă la un alt aspect, şi chiar aş vrea să am o confirmare din partea voastră: nu aţi simţit de-a lungul anilor sau nu simţiţi în prezent că în interiorul vostru sălăşluiesc 2 entităţi, ca doi oameni care vă seamănă, care respiră, care sunt bucăţi din voi, dar care gândesc separat, simt separat şi îşi modifică stările în funcţie de n factori ? 2 entităţi ca în orice basm, 2 forţe contrastive: una bună şi una rea sau una albă şi celalată neagră.

18

Vezi şi partea I-a, aici

Cea bună sau albă ne protejează mintea şi ne induce starea de bine, de pozitivitate, de un prezent şi un viitor care se reflectă în nişte planuri şi acţiuni cu mentalul ridicat, iar cea rea caută mereu un ţap ispăşitor, vede întotdeauna neghina în lanul de grâu, chiar dacă nu există, caută lucrul pe dos în situaţiile normale ale vieţii, este acea imagine a unui eu dereglat, nemulţumit de ceea ce are, neîmplinit spiritual, ce nu crede în lucrurile concrete ce i s-au întâmplat, punând mereu întrebări dacă nu cumva e ceva suspect la mijloc. Acest eu este cel care ne pune probleme şi cu el purtăm marea bătălie. Şi pentru că în basm în 99 % din cazuri răul este învins, în realitate “nea” depresie, ăsta, ne cam dă de furcă şi iese la iveală când nu ne aşteptăm. De aceea eu, unu, vă rog să aveţi grijă de voi, de persoanele de lângă voi şi să nu le refuzaţi ajutorul, acela pe care îl pot oferi cum pot ele, chiar dacă eul negativ vă va transmite impusuri pentru a rejecta tot ce ţine de ceilalţi. Vorbiţi cât mai mult cu ele, faceţi lucruri simple care au puterea să vă îndrepte gândurile într-o altă direcţie, scrieţi, citiţi, realizaţi videoclipuri sau faceţi poze, provocaţi-vă mereu să descoperiţi prin voi lucrurile faine şi mulţumirea de sine va învinge acest demon.

O altă soluţie, aproape la fel de puternică ca IUBIREA ar fi credinţa în ceva/cineva. Gândiţi-vă (acum vorbesc de cei care au mers măcar o dată la Biserică) cum vă simţiţi când ajungeţi în biserică şi ascultaţi corul, dascălul sau preotul ce îţi umple toată fiinţă cu o starea de împăcare (asta exceptând bineînţeles mesageria coanei Veta care a venit să bârfească tot satul, comuna sau oraşul) şi poţi să te retragi în tine împreună cu mirosul de tămâie şi cuvintele înălţătoare, când simţi că o linişte te învăluie şi îţi potoleşte fiecare nerv, muşchi, tendon. Dar micul omuleţ negru din interior nu va abandona lupta nici aici şi ne va expune fiecare defect din spaţiul înconjurător, chiar dacă el este înmiresmat şi trimite la o stare de sacralitate. Dacă reuşeşti să îl ţii în frâu şi să te axezi numai pe starea de meditaţie, vei reuşi să te rupi de probleme, griji şi stările de discomfort. Pentru că, inevitabil, şi credinţa este tot o formă de iubire, o iubire pentru o entitate supremă, fie că ea se numeşte Dumnezeu, Buda, Mahomed etc.

123231_troianu-catapeteasma

Dorian Dron

Pozele sunt preluate, in ordine, de pe site-urile:

1. www.newsinmind.com

2. musicisart.ws

3. www.grammarly.com

4. nibiru-sfarsitul-lumii.blogspot.com

5. www.crestinortodox.ro

Un comentariu

  1. Pingback: Cum să scapi de depresie şi de formele ei ? (partea I)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Articole asemanatoare